TimeShift Review

TimeShift Review

 Cu toate că a stârnit ceva interes când a fost anunţat, probabil că nu foarte multă lume îşi mai aduce acum aminte de Timeshift, proiectul studiourilor Saber Interactive fiind amânat de mai multe ori de către Atari, ca să ajungă în final în ograda Sierra; publisher care a decis că pentru a putea concura cu jocurile anului 2007 trebuie să fie schimbat engine-ul. Nu chiar o dezvoltare ideală pentru un joc care se vrea a fi de succes.
       Povestea, deşi nu este printre cele mai originale create vreodată, este decentă pentru un astfel de titlu: un grup de fizicieni, cercetători şi ce mai vreţi voi, reuşesc să creeze un costum cu nişte abilităţi mai mult decât deosebite – manipularea timpului. Dar, aşa cum se întâmplă întotdeauna, un partener dubios şi malefic al acestor cercetători, pe numele său Dr. Aiden Krone, îmbracă costumul şi dispare într-un trecut alternativ. Datoria voastră ca fost coleg anonim de proiect (în tot jocul nu va fi dezvăluită identitatea celui pe care îl reprezentaţi) este să-l urmăriţi şi să încercaţi să reparaţi ce a stricat, deoarece trecutul în care veţi ajunge este pe cât de sumbru pe atât de apocaliptic.
       Asta deoarece Dr. Krone şi-a creat o lume pe care o stăpâneşte, o societate distopiană în care este (sau cel puţin doreşte să fie) “Atotputernic”. Această societate poliţienească se învârte în jurul anului 1939, probabil fără vreo coincidenţă anume cu anul începerii în istoria “corectă” a celui de-al Doilea Război Mondial. Am spus mai devreme că încearcă să domine societatea deoarece există rebeli care i se împotrivesc, voi urmând să-i ajutaţi pe aceştia din urmă, în speranţa de a-l prinde pe Dr Krone.

       Când vine vorba însă de gameplay, pot spune că jocul "clachează", deoarece în afară de cele câteva trucuri pe care le puteţi face cu ajutorul costumului, TimeShift nu oferă nimic ieşit din comun. În afară de câteva puzzle-uri care încearcă să aducă un pic de varietate, în 90% din timpul petrecut în joc nu veţi vedea decât lupte sângeroase cu soldaţii care apară trecutul alternativ în care tocmai aţi păşit. E drept, luptele sunt bine spre foarte bine realizate, cu un feeling deosebit, aducând foarte mult aminte de Half-Life 2 (şi nu numai luptele, ci şi atmosfera în general, de societate subjugată) însă după un anumit moment chiar şi acestea tind să fie repetitive. La început veţi avea impresia că acţiunea din oraşul în care aţi ajuns este doar o parte a poveştii şi că veţi mai “fugi” poate şi în altă dimensiune alternativă, însă din păcate nu e cazul să vă faceţi iluzii în această privinţă.
       AI-ul oponenţilor este destul de reuşit, aceştia simulând de multe ori că şi-au dat duhul, doar pentru a se ridica pe ascuns când sunteţi cu spatele la ei, aruncându-vă o grenadă drept cadou. De asemenea, soldaţii inamici se vor ascunde după vehicule sau în tranşee, având în acelaşi timp şi o agresivitate ieşită din comun, aşa că nu de puţine ori veţi fi nevoiţi să exersaţi ţinta asupra lor precum şi încărcarea rapidă a ultimei salvări. Iar acest lucru va cauza puţină frustrare, deoarece timpii de încărcare ai unei salvări sunt enervant de lungi, indiferent de configuraţie (eu l-am încercat pe un “amărât" de Core 2 Duo, cu 8800GTS şi 2GB RAM).
       Revenind la AI şi oponenţi, aceştia vă vor pune de cele mai multe ori în dificultate, datorită agresivităţii, rezistenţei pe care o au împotriva armelor voastre şi nu în ultimul rând a superiorităţii numerice.

   Chiar şi aşa însă, ei pot fi eliminaţi prin metodele clasice sau prin manipularea timpului în momentele de maximă intensitate (sau oricând doriţi, nu sunteţi condiţionaţi de vreun moment anume). Totuşi, această distracţie costă, astfel că abilităţile costumului vor putea fi folosite timp de câteva zeci de secunde, fiind vorba de posibilitatea de a încetini timpul, a-l opri în loc şi chiar a-l da înapoi. Producătorii probabil că nu au vrut să dezechilibreze gameplay-ul cu abilităţile temporale, însă tocmai aici este cea mai mare problemă a lui Timeshift, deoarece în afară de manipularea timpului, jocul din păcate nu mai vine şi cu alte noutăţi în domeniu. Ca o paranteză, sistemul de vindecare este împrumutat din seria Halo, fiind suficient un scurt repaus pentru a vă reface viaţa dacă aţi fost “şifonat” în timpul unei lupte.
       Referitor la cele trei abilităţi ale costumului, nu puţine vor fi momentele în care va trebui să le folosiţi pentru a avansa în cadrul unui nivel, neexistând o altă cale de a trece mai departe. Practic, o decizie de design care răpește din libertatea de mișcare, jucătorul fiind constrâns să folosească manipularea timpului pentru a rezolva nişte puzzle-uri, fie că vrea sau nu. Totul este scriptat la sânge, însă unele momente – cum ar fi excursia cu ATV-ul prin câmpul de mine – reuşesc să lase o impresie plăcută. Mulţi o să spună că acest sistem de puzzle-uri obligatorii a mai fost implementat până acum și în alte jocuri (vezi seria Half Life de exemplu) și nu voi nega acest lucru, pentru că este perfect adevărat, însă producătorii ar fi putut să fie o idee mai creativi în privinţa folosirii abilităţilor costumului.

       Pentru a mai a aduce un pic de varietate, veţi mai lua parte și la "trasul cu turela" dintr-un zeppelin aparţinând rebelilor, în care veţi putea abuza de abilitățile costumului în momentele cheie. De asemenea, veţi mai conduce și vehicule (acestea având şi opțiunea de “boost”, pentru o deplasare mai rapidă), dar pe porțiuni destul de restrânse. Şi cu toate că intenția producătorilor este onorabilă, controlul vehiculelor este la pământ, ele patinând efectiv pe șosea (există şi o porțiune înghețată de teren pe care o veţi străbate, însă mi se pare destul de suspectă această “coincidență”).
       Din punct de vedere grafic, TimeShift este ok. Ploaia este omniprezentă, design-ul nivelelor este reuşit, iar efectele de ultimă oră sunt prezente, mai ales spre partea de final a jocului. De asemenea, abilităţile temporale vor avea un efect deosebit asupra graficii în momentul în care le folosiţi, mai ales când efectuaţi un rewind, după ce le-aţi atârnat adversarilor o grenadă de gât. Mediul destructibil vă va aduce aminte destul de mult de Red Faction, în timp ce design-ul armelor şi a unităţilor seamănă cu cel al unui shooter mai vechi "de marcă" – Requiem: Avenging Angel.
       Şi cu toate că timpul petrecut în ecranele de încărcare poate fi destul de lung, TimeShift rulează în condiţii decente şi pe sisteme mai modeste, un lucru destul de rar în ziua de azi. Referitor la partea audio, zgomotele armelor nu sunt prea fioroase, dar nici nu sună a pistoale cu bile, aşa că veţi simţi totuşi că trageţi cu ceva atunci când este cazul. Muzica, alături de efectele sonore şi grafică, reuşeşte să redea destul de bine ideea de lume post-apocaliptică, nefiind însă nimic memorabil la acest capitol.