TMNT: The Video Game Review

TMNT: The Video Game Review

   Odatã cu lansarea noului film de animaţie Teenage Mutant Ninja Turtles, Ubisoft nu a putut să rateze ocazia de a lansa concomitent şi un joc bazat pe realizarea cinematografică a studiourilor IMAGI, ţinta acestui nou titlu TMNT fiind în principal jucãtorii de vârste mai mici. Din păcate, nici măcar renumele publisherului francez nu a putut face miracole. Povestea jocului o urmãreşte îndeaproape pe cea a filmului, cu câteva mici modificãri pentru a facilita gameplay-ul. Acţiunea se desfãşoarã pe parcursul a 16 misiuni single-player, misiuni care însumeazã aproximativ 6 ore de joc, ceea ce este foarte puţin indiferent din ce punct de vedere ai privi problema. În cea mai mare parte a timpului veţi escalada clãdiri, sãrind de pe un acoperiş pe altul şi folosindu-vã de abilitãţile acrobatice ale ţestoaselor ninja. Pentru a mai diminua monotonia, din când în când, în locuri predefinite, vã veţi confrunta cu valuri de inamici a căror unic scop este să vă opreascã din drum.
        Sãrituri acrobatice, colectarea de monezi şi lupte în stil ninja, sunã bine în teorie pentru un arcade, dar în practicã apar probleme. Aşa cum am spus, cea mai mare parte a jocului se bazeazã pe sãrituri şi diverse acrobaţii în stilul unui mini-Prince of Persia. Pe lângã lipsa creativitãţii în design-ul stagiilor (cu vreo 2-3 excepţii ce-i drept) elementele care ruineazã aceastã parte a jocului sunt sistemul de control şi camera, probleme caracterstice unei dezvoltări multi-platformă a jocului. Astfel, spre exemplu, din cauza rotirii automate a camerei, stânga poate deveni dreapta în timpul unei sãrituri (în aer) ceea ce poate crea probleme în anumite situaţii.

        Pe parcursul campaniei single-player veţi juca pe rând cu toate cele patru ţestoase binecunoscute fanilor – Raphael, Donatello, Leonardo şi Michelangelo – plus Night Watcher, având de asemenea posibilitatea să schimbaţi controlul între ţestoase în timp real în anumite misiuni. Desigur, fiecare ţestoasã are un anumit stil de luptã şi mişcãri speciale unice, la care se adaugã câte o mişcare specialã executatã în doi. Bãtãliile în TMNT au loc în locuri predefinite, şi ca orice alt element al jocului, şi ele suferã din pãcate de o simplitatea mult prea mare.
        După cum am menţionat, fiecare ţestoasă are parte de mişcãri individuale de atac dar acestea sunt executate prin apãsarea repetatã a unui singur buton, jucãtorul neavând un control exact asupra mişcărilor ce urmeazã să fie executate. Pe lângã butonul de atac, mai avem încã douã, unul pentru blocarea atacurilor şi respectiv pentru executarea unei lovituri de picior pentru nãucirea inamicilor. Dar, luând în considerare faptul cã adversarii din joc sunt mai mult ţinte mobile, neoferind nici un fel de provocare, veţi realiza rapid cã în bãtãlii este suficientã numai apãsarea repetată a butonului de atac, indiferent de numãrul inamicilor cu care aveţi de-a face. Din păcate, confruntãrile cu bossi nu sunt nici ele foarte grele, în general pentru a-i învinge mai uşor fiind necesarã folosirea mişcãrilor speciale.
        Probabil că majoritatea celor care citesc acest articol fãrã a fi încercat încã jocul se întreabã de ce tot menţionez simplitatea excesivă într-un joc arcade. Da, simplitatea poate fi consideratã unul din punctele forte ale unui joc arcade, dar atunci când aceasta este dusã la extrem lucrurile stau altfel. Pentru a înţelege mai bine, pe lângã dificultatea extrem de scãzutã (camera haoticã ce împiedicã executarea anumitor sãrituri din prima încercare nu poate fi considerat un plus al dificultãţii) intervine şi lipsa pericolului. De exemplu, în timpul bătăliilor din TMNT nu puteţi muri. Atunci când viaţa vã scade la zero veţi fi reînviat (a se citi ridicat de la pãmânt) prin apãsarea repetatã a unei taste şi veţi putea continua exact din locul în care aţi rãmas. Astfel jocul nu oferã nici un fel de provocare în campania single-player, ceea ce-l face plictisitor pânã la final, chiar şi cu o durată de joc de numai 6 ore.

       La sfârşitul fiecãrui nivel jucãtorii vor fi notaţi în funcţie de cum s-au descurcat în bãtãlii, timpul necesar pentru terminarea stagiului respectiv, monedele colectate şi lucrul în echipã (adicã executarea cu succes a loviturilor şi acrobaţiilor în grup de cãtre ţestoase). La obţinerea notei maxime veţi debloca o hartã de tip challenge. Stilul grafic al acestor hãrţi este în genul Tron (însă ceva mai simplist), obiectivul fiind terminarea nivelului într-o anumită limitã de timp. Cu cât terminaţi nivelul mai repede cu atât obţineţi mai multe puncte, puncte care pot fi folosite ulterior pentru deblocarea unor filmuleţe, artwork-uri şi câteva cheaturi amuzante precum capete mari pentru ţestoase. Pe lângã faptul cã aceste challenge-uri mãresc timpul de joc ele aduc o provocare în plus pentru jucãtorii suficient de rãbdãtori sã le deblocheze.
        Chiar şi aşa însă, simplitatea jocului are în final un impact mult mai mare asupra impresiei generale. Un lucru cel puţin ciudat este şi faptul cã, deşi se pune accent pe lucrul în echipã şi familie atât în ceea ce priveşte povestea dar şi notarea de la sfârşitul stagiilor, totuşi TMNT nu are parte de un mod cooperativ sau multiplayer. Introducerea unui mod cooperativ ar fi fost un mare plus în ceea ce priveşte longevitatea jocului, cât şi a distracţiei oferite. E vorba de o echipã de 4 ţestoase şi totuşi nu ni se oferã posibilitatea de a juca îmrepună cu prietenii?!

        Grafica în TMNT este surprinzător de slabă, chiar şi pentru un joc adresat în special celor de vârste mai mici. Chiar dacă aratã decent în comparaţie cu titlurile mai vechi, marea problemã este lipsa detaliilor şi a opţiunilor grafice. Astfel, nici măcar mărirea rezoluţiei nu ajută foarte mult. Un mic plus pentru realizarea artistică însă este faptul că majoritatea filmuleţelor de început de stagiu sunt prezentate sub forma unei cãrţi de benzi desenate, fiind strecurate pe ici pe colo şi câteva secvenţe din film. Din păcate, partea sonoră a jocului este şi ea mediocră, neavând prea multe de oferit, dar cel puţin replicile amuzante ale ţestoaselor mai scad din monotonie.
        Personal, TMNT m-a dezamãgit atât prin calitatea scãzutã, cât mai ales prin faptul cã, în opinia mea, acest titlu avea un potenţial mult mai mare. Din cauza simplitãţii exagerate TMNT poate fi recomandat copiilor de 10 ani, fanii ţestoaselor ninja cu vârste mai înaintate fiind în mod cert dezamãgiţi. Defapt, pentru cei din urmã aş recomanda mai degrabã vizionarea filmului pentru o întoarcere în lumea ţestoaselor ninja, din cauza faptului cã, din pãcate, acest joc nu are prea multe de oferit pentru ei.