UFC 2009: Undisputed – Xbox 360 Review

UFC 2009: Undisputed – Xbox 360 Review

Ca practicant al sportului de performanţă o bună perioadă de timp, dar şi ca gamer, m-am întrebat întotdeauna de ce unele sporturi nu beneficiază de aceeaşi atenţie din partea producătorilor în ceea ce priveşte dezvoltarea jocurilor video. Nu e nici un secret că aproape anual sunt lansate noi titluri pentru fotbal, baschet, golf sau hochei pe gheaţă, în timp ce vreun joc veritabil de handbal sau polo pe apă nu a văzut lumina zilei şi nici nu cred că o va vedea prea curând.

O categorie aparte o reprezintă sporturile de contact care, deşi au avut câteva titluri reprezentantive de-a lungul vremii, nu au atras atât de mult jucătorii cărora le erau adresate, aşa cum au făcut-o seriile FIFA, NHL sau NBA. Îmi reamintesc cu plăcere ce partide tensionate de FIFA 98 încingeam cu prietenii şi cât de real mi se parea acel titlu, dar din păcate vremurile respective nu găzduiau vreun simulator de karate, judo, jujitsu sau box, aşa cum mi-aş fi dorit. E drept că existau pe piaţă jocuri de fighting, dar fără vreo legătură cu sporturile în sine.

Doi sportivi şi un octogon

UFC (Ultimate Fighting Championship) este o organizaţie americană înfiinţată în 1993 ce are ca scop promovarea artelor marţiale mixte (MMA), unde se întâlnesc concurenţi din toate disciplinele.

Considerat de mulţi cel mai brutal sport legal, deoarece încleştarea se produce într-o cuşcă de fier numită Octogon, iar regulile de luptă sunt minime, MMA-ul a avut o creştere fulminantă în ultimii ani în ceea ce priveşte fanii din întreaga lume. Învingătorul se decide prin K.O., K.O. tehnic (când medicul sau arbitrul opreşte lupta), tehnici la sol sau prin deliberare la punctaj după terminarea meciului.

Un lucru e clar, UFC 2009 nu este pentru cei slabi de înger, care nu suportă să vadă capete lovite cu genunchiul sau sânge pe podeaua ringului şi nici pentru gamerii care, în apăsarea lor disperată pe cât mai multe butoane, se aşteaptă să admire lovituri spectaculoase ca cele din Tekken ori Soul calibur.

Aici nu există combo-uri, juggle-uri, fireballs sau poveşti emoţionante. Undisputed e un simulator de MMA în cel mai adevărat sens al cuvântului; există doar un octogon şi doi sportivi bine antrenaţi, dintre care unul va rămâne la final întins pe podea.

Înainte de a intra în acţiune, o idee foarte bună e să vizitaţi tutorialul, împărţit în şase categorii, fiecare cu lecţii specifice pentru diferitele tehnici de luptă. E greu de grezut că la prima rulare a jocului mulţi vor asculta tutorialul până la capăt, dar asta nu e o problemă, îl puteţi revizita oricând şi alege doar lecţiile specifice strategiilor preferate.

Controlul personajelor nu e unul din cele mai simple, deoarece chiar sunt necesare toate butoanele de pe gamepad, dar cei familiarizaţi cu Fight Night Round 3 se vor simţi în largul lor, întrucât şi aici se folosesc mişcări de rotaţii ale RS-ului (Right Stick) aproape identice cu ale acestuia. Treaba se complică atunci când, pe lângă rotaţii, trebuie să aveţi grijă în acelaşi timp la cele două butoane pentru gardă, dar şi la atac. Mai mult decât atât, nu avem parte doar de lovituri din picioare, ci şi de tehnici foarte complexe pentru lupta la sol, aici referindu-mă la strangulări, evadări şi tranziţii.

Din păcate pentru începători, tranziţiile şi evadările sunt cele mai complexe seturi de lovituri (ca şi în meciurile reale, de altfel) şi vor fi învăţate ceva mai greu. De aceea, probabil că mulţi se vor rezuma la personaje specializate pe box sau kickbox, cu care să prindă o lovitură norocoasă şi să câştige partida. Da, asta se întâmplă frecvent în UFC şi chiar azi am pierdut un meci după primul pumn încasat. Era de la multiplul campion Chuck Liddell, deci am o scuză.

Box vs. Kickbox vs. Muay Thai

Sistemul de luptă se bazează pe cele mai importante stiluri din MMA: box, kickbox, muay thai, judo, jujitsu şi wrestling. Fiecare personaj poate fi specializat pe un stil din picioare şi unul pentru lupta la sol, fiecare cu propriile avantaje şi slăbiciuni.

Un kickboxer precum Forrest Griffin va încerca să-l ţină la distanţă cu lovituri de picior pe boxerul Rashad Evans care va prefera lupta de aproape, unde îşi poate pune în valoare mai bine loviturile distrugătoare de pumn. Totodată, un specialist în jujitsu va alege întotdeauna confruntările la sol împotriva practicanţilor de muay thai, datorită strangulărilor mult superioare. Din păcate, combatanţii la sol nu au nici o şansă împotriva AI-ului, deoarece acesta va ieşi de fiecare dată din clinch-uri fără prea mari dificultăţi.

O poziţie des întâlnită în meciurile de UFC este aceea de „mount”, când un luptător stă pe pieptul celuilalt, încercând să-l termine cu pumnii. Cel de jos e clar dezavantajat, dar cine a fost atent la modul de antrenament va şti ce să facă pentru a încerca o evadare. În acelaşi timp, există şi multe arme împotriva evadărilor, deci aproape totul ţine de buna cunoaştere a strategiilor şi a metodelor de a scăpa teafăr din orice situaţie.

Ce-i drept, e frustrant pentru un începător să lupte împotriva unui maestru jujitsu, deoarece timing-ul pentru evadări e esenţial şi nu se învaţă prea repede. Dar în acelaşi timp, un meci până în ultima rundă între doi adversari de acelaşi nivel va fi tensionat şi spectaculos în acelaşi timp.

Pentru a se apropia cât mai mult de realitate, producătorii au ales să nu afişeze implicit vreo bară de viaţă sau stamina pe ecran. Cu toate acestea, recomand novicilor să activeze bara de stamina, de altfel singura inclusă în joc, pentru a înţelege mai bine importanţa acesteia.

Stamina se consumă în timpul atacurilor, dar se reface atunci când vă apăraţi sau vă retrageţi. Pe măsură ce încasaţi lovituri, bara de stamina scade, iar când ajunge aproape de zero, veţi fi mult mai vulnerabili pentru a încasa un K.O. sau o strangulare la sol. O tactică bună ar fi aceea de a obosi adversarul, fără a-l lăsa să se retragă sau să se apere în picioare sau chiar la sol. Farmecul jocului constă în faptul că deşi vă credeţi în avantaj, o lovitură bine plasată la momentul potrivit poate schimba soarta meciului.