Universe at War: Earth Assault

Universe at War: Earth Assault

2007 a fost un destul de productiv in materie de strategii, in sensul ca nu as putea spune ca le-am dus lipsa. Am avut Supreme Comander, Tiberium Wars si, intr-un final fericit, World in Conflict. Normal, nu se poate spune ca am avut ceva original, deoarece in acest grup de jocuri nu se mai pot face prea multe. Fiecare joc, exceptand Tiberium Wars, a adus cate ceva care sa ne faca sa zicem ca oamenii aceia si-au dat interesul sa ne uimeasca. Dar pana la urma nici unul nu m-a tinut pe mine mai mult de cateva ore in fata lui. Normal, nici in cazul lui Universe at War nu putem sa ne avantam si sa spunem ca „Poate cine stie" pentru ca nu pur si simplu nu se poate mai mult. A fost atinsa limita.

 

Salvatorii ceriului

 

N ceea ce priveste storyline-ul, anul este nesemnificativ, iar teatrul operatiunilor este in aceeasi tara, care apropo, este acum in pragul unei recesiuni economice. Aici a venit in fine The Independence Day-ul in care lucrurile merg prost, iar eroismul american specific este tocat bucatele si aruncat claie peste gramada in gropile comune. Nimic nu-i mai scapa pe oameni de noua rasa care a coborat de sus, din ceriuri, si exact cum spune Apocalipsa, a spart cheful. Hierarchy li le spune extraterestrilor, au cladiri cu picioare, sunt rosi si negrii si dau cu lasere. In numai cateva zile de vizita aeriana, nu a mai ramas decat un erou american pe care trebuie sa-l ti in viata ca daca nu pierzi misiunea. Iar scena in care este distrusa Casa Alba e demna de pus sus acolo in topul scenelor cu distrugerea Casei Albe. Noroc ca in ultima clipa inainte de nu stim ce exact, pentru ca nu prea mai avea la ce sa foloseasca ultima aia clipa, pac, dintr-un vortex apare un inger din metal cu o pusca mare cat WTC-ul si incepe sa macine la Hierarchy ca la stiuleti. Da domnilor, salvarea vine din ceruri, asa ca degeaba priviti inainte. Mai bine priviti in sus. Şi nu mai zic ca mai tarziu anumiti indivizi cu temperament reprobabil vor sari gardul la mine in gradinita si vor tipa ca scriu spoilere.

 

Campania agricola

 

De cand eram mic copil, am observat o asemanare ridicola intre un RTS clasic si o campanie agricola. Initial un forum superior iti fixeaza obiectivele pentru „Misionalul" in cauza. Mai departe, te apuci si pui proletarul la munca pentru ca sa produca uzine si centre de propaganda. Mai departe, se fabrica tractoarele, cabinele pentru ele, seceratoarele si treieratoarele agricole. Trebuie sa ai grija la hoti ca fura motorina din rezervoare, piese, baloti de paie, sisteme de irigatii si, nu in ultimul rand, indeamna personalul calificat spre birt. Daca AI-ul slab de inger, situatia e deja exagerat de similara cu viata de zi cu zi. Dupa ce ai cultivat ogorul cu samanta conflictului, astepti o perioada de timp pana cand mineri scot carbuni si petrol, alimentezi utilajele si pleci la recoltat. Evident, in frunte cu inginerul sef, eroul revolutiei. Ceea ce e fain in Universe at War este faptul ca in loc de utilaje ai roboti si/sau cladiri de-a dreptul, Pasitori (nu prasitori), si nu in ultimul rand eroi, altii decat cei ai revolutiei. Dai cu lasere si cu energii negative si pozitive. Ceea ce ciudat e ca desi ai o tona de posibilitati, ca de exemplu sa pui halatele albe cu ochelari la lucru pentru a descoperii costume mai bune respectiv utilaje mai performante, acestea lipsesc in campanie. Sunt prezente doar in modul skirmish, un mod asemanator cu Risk-ul contemporan. Dar o sa revenim la asta mai tarziu, intr-un alt articol. Urmarind aceasta mostra buna de campanie clasica, ne dam brusc seama ca am mai jucat-o pe undeva, mai exact prin vreo 10-15 jocuri de acelasi gen. Nu zic ca e rau, nu zic ca e bine.. zic pentru ca nu-mi convine. Ma simt folosit… ca o cizma de exemplu, insa nu voi intra in amanunte din lipsa de miros.

 

Energii negative…

 

… curg din sufletele voastre si se scurg in siroaie invizibile spre diafragma mea de unde se transforma in sughituri. Le accept, le primesc si le transform in dureri ale altor zone. Dar tot nu voi intra in amanunte despre energiile lor si cum se materializeaza ele in unitati ale sfintei ciomageli. Pentru ca Ei, Petroglyph, cei care ma fac sa scriu acum, au avut idei bune. Le-au asezat sa locul lor stabilit de generatii de predecesori, le-au pus pe toate X-urile directe, de la 9 pana la 10, pacat ca singura diferenta este legata de framerate si nu de calitate. Inca un pumn in gura Celebrei Companii Miniere pentru ca a dat lui 10 ceea ce era oricum al lui 9. Cum spunea un bun prieten de-al meu convertit la Naturalism, Rahat cu Apa Rece. Dar no, ne tinem de nas si… nu mai continui din lipsa de bun gust. Şi cu Masari si Novis, mergem inainte spre victoria suprema intr-un cadru frumos si promitator. Creatia unitatilor a dus la imperfectiuni care slava Domnului nu sunt vizibile. Şti ca exista dar nu le vezi. Precum apa din plamani sau alcoolul din bere. Ingeri, demoni si muritori, toti la rand is atat de frumosi ca uiti sa mai joci. Şi se misca bine, in general acolo unde ii indemni. Numai ca no, nu poti cere AI-ului ce e al programatorului, asa ca cei enumerati mai sus o iau razna din cand in cand dovedind unele defecte evidente in simtul orientarii. Şi pac, i-am mai luat un punct. Intr-o era a GPS-urilor, zeii acestia si-au pierdut sensul... In continuare vom lua o pauza.

 

Pauza

 

Ca ne-am si odihnit, revenim in persoana mea spunand, asa cum ne-a obisnuit televiziunea, ca a venit vremea genericului de sfarsit. Am plans, am ras si am luat prima decizie care mi-a venit la indemana. Merita exact in aceeasi masura in care nu merita. Daca va dati cu Universe at War online, este superb. Daca va dati cu el in singuratate, o sa stati exact atat timp prinsi acolo cat stati si pentru alte nevoi in alte parti ale casei si nu numai. Nu pot spune ca nu mi-a picat bine. Exact ca un pahar de apa. Iti astampara setea si cam gata. Nu e ca si alte bauturi, mult mai bune, care isi fac sete in continuare. Şi ca tot am zis ca trebuie sa ne oprim aici, o si facem ca sa nu parem neseriosi, precum si din lipsa de entuziasm.