Viking: Battle for Asgard – Xbox 360 Review
Dimensiune font:
Viking: Battle for Asgard – Xbox 360 Review
Consolele au avut o ascensiune fulminantă în ultimii ani, favorizată de anumite genuri de jocuri aproape exclusive pentru ele. Astfel, s-au format două tabere: gamerii care folosesc PC-ul ca sursă de distracţie au câştigat bătălia în ceea ce priveşte RTS-urile şi MMORPG-urile, dar consoliştii se pot lăuda cu exclusivităţi în domeniul JRPG, Arcade şi Hack and Slash (sau hack’n’slash), restul titlurilor importante fiind de obicei multi-platformă, chiar dacă intervine un decalaj între lansări. Seriile hack’n slash cele mai reprezentative pentru console sunt God of War, Devil May Cry şi Ninja Gaiden, God of War fiind fără doar şi poate cea mai cunoscută şi mai bine realizată.
Cele mai recente apariţii ale acestui gen pentru Xbox 360 au fost Conan şi Devil May Cry 4 care, deşi titluri bune, au demonstrat că se putea mai bine, mai frumos, mai violent. Speculând această oportunitate, studiourile The Creative Assembly au lansat Viking: Battle for Asgard pentru a umple golurile lăsate de concurenţă.
Viking tratează eternul razboi între bine şi rău, aici reprezentat de două zeiţe (frumoase ce-i drept) – Hel şi Freya – Hel fiind alungată în lumea morţilor, ca acum să se întoarcă cu o întreagă armată pentru a se răzbuna şi a cuceri tărâmul legendar al zeilor nordici, Asgard. Povestea nu este foarte originală, deci probabil v-aţi dat seama că veţi intra în pielea războinicului Skarin, ales de Freya să apere vikingii de zeiţa malefică.
După un cut-scene inspirat din benzile desenate şi completat de o voce veritabilă de urmaş al zeului Thor, veţi porni în ţinutul Niflberg unde, asistaţi de shaman-ul Asta (tot o prezenţă feminină), va trebui să obţineţi informaţii despre misiunile ulterioare. Jocul este structurat pe trei insule, unde veţi avea de îndeplinit diferite quest-uri, pentru ca la sfârşit să purtaţi o luptă finală şi apoi să treceţi la insula următoare. Ideea principală este de a elibera diferite ţinuturi de sub stăpânirea zeiţei Hel şi de a strânge o armată pentru înfruntarea finală specifică fiecarei insule. Quest-urile secundare pot avea ca scop discuţiile cu diferite căpetenii pentru a le cere alianţă de razboi, obţinerea unor item-uri rare sau eliberarea unor soldaţi vikingi.
Din păcate în Viking nu există nicio creatură pe care să o folosiţi pentru a parcurge distanţele mari ale insulelor, deci fanii World of Warcraft care apreciază hack’n’slash-urile de console vor fi uşor dezamăgiţi. Eu nu am fost, întrucât producătorii au implementat un sistem de teleportări bine pus la punct, pe hartă existând nişte pietre magice, numite Leystones, care vă permit să vă teleportaţi între ele. Pietrele sunt plasate mai mult decât decent, existând o distanţă potrivită între ele, astfel că nu m-am plictisit niciodată din cauza drumului pe care l-am avut de parcurs. În plus de asta, pe drum întâlniţi inamici care vă pot ţine ocupaţi pentru o vreme, mai eliberaţi nişte soldaţi sau pur şi simplu admiraţi natura, ascultând susurul izvoarelor şi cântecul păsărelelor. Un detaliu interesant este faptul că zonele controlate de Legiune (numele dat armatei zeiţei Hel) sunt întunecate, inducând o oarecare stare de teamă, deoarece paşiţi pe teren necunoscut, dar odată cu eliberarea lor de sub stăpânire inamică, răsare soarele, apar păsărelele, şi sosesc soldaţi aliaţi în acea regiune, conform zicalei „Apare soarele şi pe strada noastră”.
Logistica este îmbunătăţită şi de o amuletă oferită cadou de Freya, care este echivalentul unui radar, prezentă întotdeauna pe ecran; ea vă va indica atât poziţia faţă de următorul obiectiv, cât şi NPC-urile sau inamicii din apropiere. De asemenea, puteţi cumpăra hărţi care să vă uşureze căutarea diferitelor comori sau săculeţi de bani – singurele surse de venit din Viking – acestea fiind afişate pe radar sub forma unor cerculeţe galbene, dacă sunteţi în apropierea lor.
Ecranul de joc este destul de aerisit, interfaţa nefiind foarte încărcată. Pe lângă radarul de care vorbeam mai devreme mai există trei indicatoare, foarte subtil şi atent poziţionate, pentru ca jucătorul să aibă vizibilitate maximă. Primul este clasicul indicator de viaţă al personajului, al doilea este „rage” (furia lui Skarin) iar ultimul e un soi de energie care vă permite să executaţi diferite combo-uri învăţate în Battle Arena, bineînteles contra-cost. Chiar şi pe vremea vikingilor, banul era la putere…
Despre Rage mai trebuie mentionat faptul că este folosită atunci când utilizaţi unul dintre cele trei tipuri de magie ale jocului: ice, fire sau lighting. Odată activată magia, sabia lui Skarin primeşte bonusuri specifice acestor elementele ale naturii: de exemplu, când folosiţi ice, inamicii îngheaţă pe loc când sunt loviţi, fiind astfel mult mai uşor de învins. Probabil că unii dintre voi le vor cumpăra pe toate, eu m-am axat doar pe două dintre cele trei, deoarece m-au cam uscat la buzunar.
Că tot vorbim despre lovituri şi inamici, trebuie menţionat că cel mai important şi mai captivant element al jocului este reprezentat de bătălii. S-a acordat o atenţie deosebită luptelor de aproape, ele fiind realizate în cel mai brutal şi mai sângeros mod posibil. Skarin este echipat cu o sabie şi un topor, dar pe parcurs veţi putea cumpăra şi butoiaşe explozive sau toporişti pentru atacul de la distanţă. Am observat însă că eroul nostru posedă şi nişte cuţite, dar pe care nu le foloseşte niciodată.
Luptele, deşi spectaculoase, nu sunt foarte complexe, butonul A fiind folosit pentru atacurile rapide, iar dacă ţineţi apăsat pe X veţi „încărca” o lovitură mai puternică, cu efecte pe măsură. Pisarea butoanelor de pe controller nu vă va ajuta în vreun fel, ceea ce nu a putut decât să mă bucure, astfel că alte două butoane vor fi folosite foarte des – Left Trigger (LT) pentru pararea atacurilor şi Right Button (RB) ca buton auxiliar în efectuarea unor lovituri speciale.
Viaţa inamicilor nu este afişată pe ecran, dar în funcţie de aspectul scuturilor vă puteţi face o părere despre integritatea lor corporală şi cât mai trebuie să-i ciomăgiţi. Toată lumea va fi cucerită de faimoasele fatalităţi din Viking, care funcţionează destul de simplu, dar eficient: atunci când inamicii sunt aproape căzuţi la pământ, un X mare apare în dreptul lor, iar apăsarea acestui buton determină o serie de lovituri extrem de brutale în care Skarin decapitează, taie mâini sau înfige toporul în pieptul celor care-i stau in cale. Nu vă speriaţi, e pentru o cauză nobilă, voi doar le curmaţi suferinţa, ei oricum sunt pe moarte.
Din păcate nu există prea multe tipuri de monştri în afară de două-trei specializate în lupta corp-la-corp, un fel de arcaşi, nişte hidoşenii care seamănă cu vampirii şi două tipuri de creaturi boss, giant şi champion. Aceştia sunt mai greu de învins, dar şi satisfacţia e pe măsură, nu de alta, dar sabia lor e de două ori mai mare decât Skarin, aşa că este foarte important să vă concentraţi la maxim în bătăliile cu aceşti inamici. Fatalităţile lor reprezintă mini-quest-uri asemănătoare cu cele din God of War, deoarece trebuie să apăsaţi exact butoanele afişate pe ecran în momentul respectiv, fiind o adevărată plăcere să vezi cum vikingul străpunge fără milă toate zonele vulnerabile ale champion-ilor, mai ales că este folosit şi un zoom automat, iar sabia însângerată apare în prim plan.
Bătăliile trebuie luate în serios şi pentru că nu există nici o opţiune de a fugi de inamici. Atunci când apar în număr mare, singura soluţie este de a-i dovedi pe toţi. Dacă încercaţi să fugiţi, vă vor prinde cu siguranţă. Totuşi, nu întotdeauna este o idee bună să-i confruntaţi în plin, în multe dintre quest-uri fiind mai bună strategia de a-i răpune prin surprindere, dacă vă strecuraţi prin spatele lor opţiunea de fatalitate fiind disponibilă fără a-i lovi anticipat.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau