Warhammer 40.000: Dawn of War 2 – Chaos Rising Review
Dimensiune font:
Warhammer 40.000: Dawn of War 2 – Chaos Rising Review
Îmbrăcat ceva mai frumos decât Queen în videoclipul de la “I want to break free”, expansion pack-ul și-a târât imensul aspirator după el și a început să facă curățenie în toate colțurile pline de igrasie ale predecesorului. Ceea ce înseamnă că fanii DoW II o să primească cu brațele deschise acest mic copil al Chaos-ului, în timp ce nostalgicii care încă militează pentru reintroducerea conceptului de base-building în seria Warhammer o să rămână în continuare cu buza umflată.
Chaos Rising pune sare și piper cam pe orice putea să îți placă la Warhammer 40.000: Dawn of War II, asigurându-se de data aceasta că este ceva mai sensibil cu nervii utilizatorului. Adică toate rugăciunile insistente v-au fost ascultate și puteți acum sări peste filmulețul introductiv fără să mai umblați în linia de comandă Steam, precum și peste secvențele din cadrul jocului care trebuiau savurate înjurate romantic în modul cooperativ. Dar credeți-mă, asta nu înseamnă nimic pentru coechipierii voștri din multiplayer, care înainte trebuiau să aștepte jumătate de oră ca să terminați voi misiunea single-player, fiindcă nu puteați salva progresul.
Lucrurile stau acum ceva mai bine, în sensul că puteți accepta invitația într-un meci multiplayer și situaţia din cadrul misiunilor va fi salvată pentru când vă întoarceți. Puteți și să mai cochetați puțin cu lumea reală, că jocul va ține credincios minte cum stă treaba. Dar era loc și de mai bine. De exemplu, nu aveți mai multe slot-uri de salvare și dacă pierdeți o misiune va trebui să o reluați fiindcă astea sunt regulile: cafteala nu se reia de la ultimul checkpoint, fiindcă datele sunt șterse.
Şi din a chaos-ului văi…
Capitolul la care excelează cu adevărat Chaos Rising este cel al elementelor RPG, combinate armonios cu povestea mult mai îmbârligată, care aduce încă un omagiu lore-ului Warhammer 40.000. Nici nu s-a așternut bine colbul de Tyranid că o nouă primejdie se întrevede la orizont: dispărută ani de-a rândul în spațiul plin de anomalii al Warp-ului, planeta Aurelia s-a întors acum în sub-sectorul omonim, colcăind de forțele demonice ale Chaos-ului. Şi este datoria Space Marine-ilor Blood Ravens să înfrunte viscolele de pe planetă ca să afle ce se întâmplă. Ca să nu vă stric surpriza, o să menționez doar că de aici încolo vorbim despre o poveste a trădării, dublei trădări și infinitei trădări, dacă lăsați voi lucrurile să evolueze într-o anumită direcție. Important este că deciziile pe care le luați o să afecteze mult mai dramatic firul narativ decât erați obișnuiți.
Primul aspectul care m-a impresionat mult la începerea Chaos Rising a fost eleganța cu care producătorii au tratat continuitatea între campania originală și cea din expansion. E adevărat că la nivel narativ evenimentele nu au prea mare legătură, dar esențial este că, dând un singur click, puteți să folosiţi vechile personaje de care v-ați atașat în lupta cu Tyranizii. Fiindcă limita de nivel a fost extinsă până la fabulosul număr 30, protagoniştii își păstrează toate abilitățile, precum și obiectele din inventar (cu singura restricție că armurile tip Terminator sunt acum stricate pentru a fi reparate ulterior). Dacă în schimb alegeți să începeți jocul ”de la 0”, veți avea de investit puncte în abilități până la nivelul 17 și veți primi un echipament de luptă generic.
Nimic să vă supere, mai ales când o să conștientizați că toate bunătățile importate sunt niște scobitori pe lângă cel mai banal drop din Chaos Rising. Și de data aceasta producătorii s-au și asigurat că nu ne vom plictisi de varietatea arsenalului, care a fost îmbogățit cu noi tipuri de arme și obiecte, printre care unele nu pot fi obținute decât orbește prin donațiile pentru Librarium. Cum am jucat pe cel mai înalt grad de dificultate, am avut și misiuni pe care a trebuit să le repet de trei ori, iar de fiecare dată obiectele obținute erau altele – și la fel de atrăgătoare.
Alegerea misiunilor se face prin același sistem de călătorii interplanetare, jucătorul fiind capabil să își aleagă un număr de patru echipe din cele șase deja cunoscute pe care să le livreze pachet de pe orbită. O să apară și un nou membru în gașca de marineri ai spațiului, despre care nu o să spun altceva decât că este echivalentul Science Fiction al vrăjitorului, că doar nu vreau să îmi dea nimeni în cap că am măcănit prea mult și le-am stricat plăcearea de a descoperi jocul. Inventarul magicianului este asemănător cu cel al celorlate echipe, dar sistemul său de abilități este niţel mai flexibil, fiindcă depine de așa-zisele tome-uri (care deblochează abilități noi) și de relicve (ce îmbunătățesc abilitățile existente).
Odată ajuns la suprafața planetelor (pe care deja le cunoașteți din campania principală, cu excepția decorurilor înzăpezite ale Aureliei) veți ajunge la concluzia că universul Warhammer a deveni mult mai gălăgios. Confruntările între diferitele facțiuni au devenit în sfârșit lupte la scară macro, duduind de explozii și efecte vizuale care să paralizeze ochiul (dar nu și placa video, căci engine-ul Essence 2.0 este foarte scalabil) și nu mai au impresia aia de meci WCW frumos regizat în ring.
Producătorii au încercat și să ofere nivelurilor o structură puțin mai labirintică, astfel încât să existe mai multe moduri de a îndeplini obiectivele misiunilor (chiar dacă asta înseamnă de multe ori doar oglindirea drumurilor accesibile). Obiectivele au fost diversificate și nu se mai reduc doar la cucerirea de puncte, liniștirea unui orc mai cu moț sau apărarea unui cătun amărât. La un moment dat veți vizita o navă spațială părăsită și infestată de Tyranizi pentru a aduna relicve, iar în alt caz va trebui să vă furișați fără să fiți detectați. Și când mai dați și de un amărât de monstru ce trebuie redus la tăcere, de cele mai multe ori el nu mai stă pe loc în aria de detecție, ci pleacă la plimbare spre punctul unde vă așteptați voi întăririle, ca să nu mai puteți exploata atât de ușor AI-ul tâmp.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau