Warhammer 40.000: Dawn of War - Soulstorm

Warhammer 40.000: Dawn of War - Soulstorm

Cand vorbesti de RTS-uri in general, tinzi sa atragi atentia a doua tipuri de gameri: snobi hardcore, care o sa sasaie venin printre dinti despre „cel mai bun joc de strategie" si cum „restu-s varza, frate" si amatori ai ideii de strategie, nu neaparat priceputi, dar foarte entuziasmati de idee in sine. Şi asta pentru ca jocurile de strategie au cel mai clar conturata diferenta dintre exoscheletul reprezentat de gameplay si tesuturile de suprafata precum grafica, storyline-ul sau lore-ul universului.

Or cand RTS-ul despre care vrei sa vorbesti e parte a unei francize la fel de populare ca si Coca-Cola, te pasc niste potentiale probleme. Fara doar si poate, cel putin unul din cei care o sa te asculte, in caz ca mediul in care alegi sa vorbesti e o revista mainstream, o sa fie un fan al pro-gamingului si, implicit, al Starcraft-ului, si la fel de bine cel putin unul va fi un fan al jocului tabletop Warhammer 40K si, implicit, al povestii. Unul va vrea sa auda daca mecanica jocului e cat de cat echilibrata, daca e rapid, cat de mult conteaza micromanagementul si cat de competitiv e multiplayer-ul. Celalalt va vrea sa auda despre cele doua noi rase, despre campanie, despre aspectul grafic, s.a.m.d.

Din fericire, avem de fata un expansion, drept pentru care ambii vor sti probabil la ce sa se astepte.

Odata ce-ai tras cuiul...

... domnisoara Grenada nu mai e prietena ta. Adica odata ce ti-ai pus in cap sa scoti expansion-uri dese, ai grija ca ultimul sa fie cel putin la fel de bun ca si cel anterior. Dupa Dark Crusade, al doilea expansion Warhammer 40K, Soulstorm, preia aceeasi matrita  meta-map turn-based in campanii, ceea ce inseamna trei lucruri: storyline care tinde catre zero, o cvasi-rejucabilitate indoielnica si un antrenament mai placut decat skirmish-ul pentru multiplayer.

Vad ca e la moda, probabil datorita imbunatatirii drastice a lobby-ingului online, ca jocurile care au un mod de multiplayer sa pluseze pe el, de multe ori campaniile fiind doar o comoditate superficiala pentru atunci cand iti face fite ISP-ul. Dar in lipsa unui factor naratorial, nu vad ce m-ar incuraja pe mine, noul-venit diletant in universul Warhammer, sa ma predau unei imersiuni inexistente. Deci da, Soulstorm e facut pentru cei care deja sunt bagati adanc cu nasul prin codexuri de joc sau celor care s-au obisnuit de la Dawn of War incoace sa bantuie in modul online al jocului. Care functioneaza la fel de prost in 2008 ca si in 2004, dar ajungem si acolo.

Aditiile nu sunt chiar modeste, drept pentru care unii au de ce se bucura. Doua noi factiuni (dupa ce in Winter Assault au fost bagati Imperial Guard si in Dark Crusade, Tau si Necrons), Sisters of Battle – daca Eldarii sunt elfi in spatiu, astea sunt un fel de amazoane in spatiu, atata tot ca tin de acelasi imparat pentru care fac matanii Space Marines – si Dark Eldari – da, ati ghicit, drows in spatiu. Jucatorii de Warhammer tabletop cunosc deja unitatile noi si o sa aprecieze Canoness, unitatea-erou a Sisters of Battle, sau Living Saint, un fel de Avatar, la fel de fioros.

Pe langa asta, a fost bagata cate o unitate zburatoare pentru fiecare rasa. In ciuda acestei aditii, care la prima vedere pare inovatoare, unitatile aeriene nu modifica aproape deloc gameplay-ul deja existent. Un alt concept, din punctul meu de vedere mult mai interesant, cu un calup de potential, e alterarea proprietatilor unor membri ai squad-ului, la Sisters of Battle, in functie cu ce echipezi altii.

Ca macromanagement, putinele si subtirele aditii tin de fatada si nu prea au aplicabilitate practica. Mai precis, avem doua resurse noi pentru fiecare din factiuni – Faith pentru SoB si Soul Essence pentru DE, care ar vrea sa ne pacaleasca, asemeni unui preot catolic, ca minunile noi se ascund sub sutana invechita. Faith e generat prin upgradarea punctelor strategice cucerite cu tot felul de jucarii a la Listening Post, iar Soul Essence prin extragerea ei din cadavre. Intr-un fel, daca producerea de Soul Essence ar fi restrictionata cadavrelor inamice, deci in urma luptelor, ar putea, daca ar fi echilibrata cum trebuie, sa reprezinte o dimensiune tactica inovatoare, insa se poate produce la fel de bine si in baza, pe plan domestic. La rece, niciuna din cele doua noi resurse sau modul lor de producere nu schimba semnificativ tacticile abordate.

Grafic si auditiv e exact aceeasi Marie cu exact aceeasi palarie, over and over again, de la Dawn of War incoace. Da, avem harti noi, si da, cele doua noi factiuni pot fi diferentiate de cele vechi din punct de vedere vizual, dar asta nu e neaparat meritul baietilor de la Relic cat al celor de la Games Workshop, care au modelat miniaturile pentru jocul de tabletop cu maestrie, pe care sunt bazate factiunile si implicit unitatile din joc. Nu neg ca modelarea pe calculator e in sine un merit cand e facuta cum trebuie si mai ales cu limite de poligoane incluse, dar sa dam figurinelor de plastic ce-i al figurinelor de plastic.

Gamespy is still fail

Lobby-ul online inca sufera de matching greoi, numar de jucatori limitat si lipsa de suport tehnic adecvata. Nici in Soulstorm nu s-au rezolvat problemele care bantuie Warhammer-ul de la prima versiune, dar, surprinzator, e mai echilibrat. Nicio rasa nu e suprema, nicio tactica nu e „cea mai buna". Spre deosebire de Dark Crusade, in care pana la nivel mediu si inclusiv toata lumea-si punea mana-n cap cand vedea Necroni intrand in joc, Soulstorm e mai dichisit ca balancing.

Am vazut Orks calcand in picioare Sisters of Battle si Dark Eldar calcand in picioare Space Marines. Am vazut build-up-uri diferite functionand total diferit, dar nu ineficace si am tresarit – e surprinzator si placut ca un joc cu noua factiuni diferite sa nu fie total dezechilibrat in multiplayer. Bineinteles, exista, ca peste tot, abuzuri si unitati end-game pe care multi le arunca in joc cat mai devreme posibil, dar cu putin simt de observatie si un strop de spirit tactic, nimic nu e imba in jocul asta.

N-au fost adaugate foarte multe harti rosterului, dar sunt mai gandite. Distantele, numarul de puncte strategice, precum si distributia de teren care acorda un bonus sau o penalitate unitatilor care il traverseaza au fost construite mai cu cap, astfel incat un jucator mai experimentat in materie de dezvoltare economica si militara va putea fi invins de un jucator mai istet, care sa exploateze harta in favoarea lui. Daca pana acum in multe dintre harti puteai ocoli total zonele care te dezavantajau si dispuneai de teren mult mai plat, tacticile de gherila sunt mult mai folosite (si mai utile, de altfel) in Soulstorm.

Per total, in multiplayer, s-a facut un pas important in materie de joc in sine. Partea tehnica inca sufera, dar ce sa-i faci cand baremul plasat de Battle.Net e atat de sus?