Wars and Warriors: Joan of Arc Review
Dimensiune font:
Wars and Warriors: Joan of Arc Review
Fecioara din Orleans a avut un sfarsit tragic, insa fara el poate ca nu ar fi fost canonizata de catre biserica catolica in 1920. 1920? 400 de ani le-a luat sa-i faca dreaptate si sa-i recunoasca meritele? E cam mult dupa umila mea judecata. Ioana d’Arc s-a nascut la Domremy in 1412. Pioasa din fire, marcata de un adanc sentiment religios, ea reuseste totusi sa-l convinga pe regele Frantei de misiunea pe care o avea de indeplinit in cadrul Razboiului de 100 ani (s-au caftit englezii cu francezii chiar ceva mai mult de 100 de ani). Ca sa nu intind povestea, va mai spun ca ea cade in mainile burgunzilor care o vand mai departe englezilor. Are loc un simulacru de proces in cadrul caruia este declarata vrajitoare si arsa de vie in anul 1431. Viata si personalitatea celei care a fost Ioana d’Arc este sarbatorita in fiecare an, in a doua duminica a lunii mai.
Wars and Warriors: Joan of Arc ar fi trebuit sa fie un omagiu adus unei persoane sfinte, dar, in schimb, el este o mare jignire la adresa ei. Nu ma refer la continut sau la anumite aspecte care ar fi necuvenite, ci la calitatea acestui joc care este sub orice critica din toate punctele de vedere. E ca si cum te-ai duce la ziua unui copil de 5 ani si i-ai aduce in dar o haina in locul unei jucarii. Pur si simplu nu se pupa. Actiunea incepe in momentul in care Ioana d’Arc si Jean de Metz se indreapta spre Orleans. Poate ar fi fost o alta mancare de peste daca s-ar fi inceput cu momentul arderii pe rug si vizualizarea de catre Ioana d’Arc a intregii sale vieti si a faptelor de vitejie pe care le-a intreprins. Lipsesc din joc o serie de momente cruciale pentru destinul ei, cum ar fi transformarea din fetita pioasa si linistita in luptatoarea pentru libertate a Frantei. Ceva mai tarziu in joc, chiar ti se cere sa dai o raita prin Orleans in timp ce Jean de Metz discuta cu ceilalti conducatori. Ioana d’Arc oare de ce nu participa? M-ar fi interesat si pe mine, ca jucator, sa aflu planurile care se pun la cale. Asta sa fi fost misiunea ei? Sa omoare englezi cu tona? In joc nu se simte sub nici o forma implicarea ei in deciziile tactice. I se spune mereu ce are de facut si ea asculta mai orbeste decat un calugar de staretul manastirii. Cred ca va e clar acum ce plictisitor e sa explorezi o harta omorand cete de englezi inarmati cu sabii, arcuri, arbalete sau halebarde. Poate singura satisfactie pe care ti-o da jocul – si care paleste destul de repede – este ca uneori esti atacat de 30 sau 40 de soldati, dar stii ca in cazul in care iti dramuiesti cum trebuie rezervele de viata si de energie (materializate sub forma unor paini, pesti sau mere) nu vei avea nici un fel de probleme.
In esenta jocul vrea a fi un third person action RPG la care se adauga cateva elemente vagi de adventure, asta pentru ca uneori esti nevoit sa cauti o cheie pentru a deschide o usa sau sa gasesti niste sateni rataciti pentru a primi in dar ceva. Obiectivele se impart in principale si secundare, iar pentru fiecare primesti bani si experienta. Daca in multe RPG-uri banii sunt o reala problema, aici chiar ca nu duci lipsa de ei, ci din contra ai prea multi si nu ai ce face cu ei. Paini si mere lasa in urma lor soldatii englezi morti, iar arme gasesti pe parcursul jocului, in majoritatea cazurilor gratis. Recunosc ca a trebuit sa-mi platesc noua armura, dar in afara de asta restul cheltuielilor sunt un moft. Nici macar pentru ceilalti conducatori cum ar fi Jean de Metz sau La Hire nu ai nevoie de finante, acestia administrandu-si singuri pusculita si inventarul, si asta cu o oarecare doza de succes. Din fericire poti sa joci si cu acestia (daca fac parte in momentul respectiv din party-ul tau), iar fiecare dintre ei are propriul lui sistem de combo-uri, in functie de arma folosita.
In urma experientei castigate din omorarea englezilor sau din indeplinirea obiectivelor, se dobandesc puncte ce pot fi atribuite mai multor sectiuni. Una dintre zonele fierbinti de care trebuie sa aveti grija sunt viata si energia, si asta pentru ca pe la inceputul jocului mancarea este cam greu de gasit. In plus, de nivelul energiei depind si unele atacuri complexe (heavy attack). Trebuie spus ca poti ataca in doua feluri indiferent de personajul cu care joci. Poti folosi astfel light attack (A), un atac simplu care nu scade foarte mult viata adversarilor si heavy attack(B), un atac puternic ce foloseste si energia personajului. Combourile sunt simple combinatii intre acestea doua: AB, AAB, AAAA, BB, BBB, BBBB. Sunt mai multe posibilitati, iar odata cu avansarea in nivel vei primi si puncte pe care le poti atribui acestor combouri sau pe care le poti folosi pentru a invata unele noi.
Pe langa viata si energie, principalele caracteristici ale fiecarui personaj sunt strength, defense, dexterity si leadership. Sincer sa fiu nu am vazut mari modificari decat dupa multe puncte atribuite fiecarei sectiuni plus folosirea unor amulete sau pietre pentru imbunatatirea artificiala a acestora. Denumite de catre joc „enhancers” ele sunt deosebit de folositoare, mai ales cand nu va bazati pe o crestere uniforma a caracteristicilor fiecarui personaj, ci incercati sa-i specializati oarecum. Ele se gasesc sub forma unor amulete sau a unor pietre pretioase (diamant), iar unele dintre ele au chiar proprietati mai speciale in sensul ca pot mari puterea armei folosite sau pot micsora cantitatea de viata pe care o pierzi in urma unui atac de tip melee sau ranged. Foarte folositoare a fost in misiunea a patra (asaltul asupra lui Tourelles) piatra care ii permitea lui Ioana d’Arc sa evite 20% din sagetile ce se indreptau spre ea.
Celelalte doua modalitati de lupta sunt de pe cal sau folosind arcul sau arbaleta din dotare. Cai sunt peste tot, pacat insa ca se misca de parca ar avea bete in loc de picioare. Lasand la o parte totusi animatia calului care alearga si care este sub orice critica, trebuie sa va marturisesc ca nici viteza lui nu este cea la care m-am asteptat. In plus, un bug foarte haios va permite sa plutiti in loc sa alergati. De obicei, o harta este compusa din culoare naturale, avand de o parte si de alta niste ridicaturi inalte de pamant ce nu iti permit sa le strabati. Daca va apropiati de ele in timp ce calariti si tineti tasta pentru inainte apasata o sa incepeti sa plutiti ca si cum ati fi intr-o barca pe apa. Avand in vedere ca viteza aproape se dubleaza acest bug este chiar benefic. Un alt bug, de data aceasta extrem de suparator, consta in apropierea de catre calaret si cal de un zid. Daca sub comanda ta se afla foarte multi soldati, acestia se vor posta in semicerc in jurul tau astfel incat iti va fi cu neputinta sa te mai misti. Degeaba ii lovesti pentru ca fiind de partea ta nu le poti lua din viata si uite asa trebuie sa incarci o salvare anterioara.
Trasul cu arcul este una dintre cele mai distractive momente ale jocului. Perspectiva se schimba in first person, iar cu ajutorul mouse-ului misti tinta care iti apare in centrul ecranului. Ceea ce nu poti face insa in tot acest timp este sa-ti dai seama de ce se petrece in jurul tau asa ca poti sa-ti iei o scatoalca zdravana in tot acest timp. Cea mai buna situatie in care poti folosi acest mod este atunci cand vanezi arcasi. Daca ii fugaresti cu sabia iti vor da foarte multe batai de cap, daca te opresti si schimbi din sabie in arc se opresc si ei si se uita la tine, asteptand parca sa le faci cadou o sageata.
Daca tot suntem aici o sa va spun cateva lucruri despre AI. Pardon? Care AI? Nu e nici un AI. Absolut toti inamicii englezi se vor repezi spre tine sperand din toata inima sa te atinga. Oare asa au vrut sa ne arate producatorii cat de sfanta a fost Ioana d’Arc? Nu cred. Din acesta cauza te trezesti in situatiile caracteristice show-urilor lui Benny Hill cand acesta fugea de o ceata de oameni nervosi. Singura exceptie este ca aici o ceata poate cuprinde foarte lejer 30 sau 40 de persoane. Este de-a dreptul hilar sa fugi printr-o tabara adversa urmat indeaproape de toti ocupantii ei plus capitanul acestora. Nici soldatii din subordinea ta nu sunt mai destepti facand exact acelasi lucru si urmandu-te oriunde te-ai duce, indiferent de prezenta si numarul englezilor. Mi-as fi dorit macar puterea de a le da comenzi simple prin care sa ma apere sau se se in principal de ceilalti inamici si nu de cel cu care ma lupt eu. Nici urma de asa ceva. Nici capitanii acestor englezi, un fel de mini-boss in esenta, nu pun probleme majore. Daca esti atent la combourile pe care le executa le poti evita cu destul de multa usurinta pentru ca apoi sa contra-ataci fulgerator.
Si din punct de vedere vizual jocul sta foarte slab, multe titluri aparute chiar cu un an sau doi in urma stand mult mai bine la acest capitol. Modelele au foarte putine poligoane, animatiile sunt de toata jena, texturile sunt sterse iar iluminarea este aproape inexistenta. Asa cum am mai spus, fiecare harta este compusa din culoare care arata aproape toate la fel din punct de vedere al decorului folosit. Orasele (precum Orleans) sunt la fel de sterse vizual ca restul hartii, astfel incat nu prea ai efectiv cu ce sa-ti incanti ochiul. Daca mai pomenesc si de sunetele oribile, ati spune probabil ca sunt mai rau decat prevede norma. Muzica are intr-adevar acea doza de eroism atat de necesara unor astfel de melodii, dar nu este nici pe departe atat de variata pe cat mi-as fi dorit.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau