Zero Online Review

Zero Online Review

Este vorba despre lupte serioase, într-un viitor al galaxiei incert, în care maşinile şi creierele lor au cam luat-o razna. Singura opţiune pentru salvarea umanităţii sunt giganticele Mech-uri cu o autonomie limitată, conduse de vajnici piloţi cu freze punk roşii, galbene şi azurii.

Dat fiind timpul la dispoziţia gamer-ului, mai ales că acum din cauza pandemiei de la porcii aviari se închid şcolile, e normal ca acesta să se îndrepte spre vocaţia sa de erou. Cum Zero Online are una dintre cele mai şahistice interfeţe din câte am văzut, eroismul jucătorului va fi unul justificat şi apreciat în rândul psihiatrilor. Spun asta pentru că la început jocul este absolut copleşitor.

Trecând peste faza iniţială când te întrebi ca australianul "WTF?!" din cauză că ai numai două clase şi poţi alege doar o faţă bărbierită şi frezată cocoşeşte, când ajungi să te izbeşti de gameplay în sine te întrebi dacă ai nimerit unde trebuie, sau e un puzzle în care trebuie să joci scrabble şi tetris în acelaşi timp.

Este vorba despre faptul că întreg ecranul începe să se umple de mesaje, întrebări, decizii care trebuie luate acum, altfel nu vezi pe unde mergi şi nu ai unde să dai click. Pentru că acest engine nu suportă scalarea full-screen sau rezoluţii mai mari de 1024×768. Ceea ce în epoca crizei, a cartierelor periferice de case luxoase şi a SUV-urilor, este aproape inadmisibil.

Şi spun aproape, fiindcă personal am trecut peste acest impediment din două motive. Unul nu-l zic, iar al doilea e cât se poate de evident. Interesant e că şi voi veţi avea un număr de motive să faceţi acelaşi lucru, chiar dacă sunt radical diferite şi mult mai potrivite.

Joc Special

Zero Online este mai special, ceea ce poate reprezenta unul dinte motivele confuziei de la început. Astfel, spre exemplu, până te plimbă ferestrele de colo-colo într-un aşa-zis tutorial, deja ai ajuns cu personajul la nivel 10. Mai dai şi tu într-un mob-doi şi pac, eşti nivel 20. Iar ritmul se încetineşte aproape de nivel 40. Evident, între timp trebuie să ai grijă de echipament, care trebuie schimbat cât de des posibil. Fiindcă jocul îţi va spune până la disperare faptul că echipamentul tău e depăşit şi că puterea lui lasă de dorit, Zero Online fiind genul de software care ţi se bagă în ochi,

Echipamentul este obţinut din drop-uri sau poate fi cumpărat de la magazin, cel puţin până la un anumit nivel. Iar unele obiecte care pică random pot fi şi ele schimbate pe noi piese de echipament. Din nefericire, nu poţi purta prea multe după tine, pentru că Inventarul, numit aici Cabin, este atât de mic, încât iniţial ai impresia că e altceva. Nici nu-ţi vine să crezi că poate încăpea ceva în el. Creşte el cu nivelul, dar creşte şi mai bine cu Zero Points.

Cum şi mie mi-e greu să desprind din rândurile de mai sus ce e bun şi ce e rău, haide să punctez acele lucruri care m-au deranjat în mod special, pe lângă interfaţa absolut jenantă. Aşadar, să vorbim despre click-uri. Click-ul este, într-o definiţie compusă pe loc, o acţiune prin care o fiinţă, de obicei umană, apasă un buton de mouse, al cărui răspuns pe ecran activează o funcţie a unui buton, link sau mai ştiu io ce.

Click-ul în sine a apărut încă dinaintea mouse-ului, însă abia după ce familiarul dispozitiv a devenit un obiect des întâlnit în faţa unui calculator, click-ul şi-a primit locul cuvenit în analele IT-ului.

Ei bine, click-ul în ţara lui Zero Vodă se pare că a fost prost înţeles. Fie a apărut mai târziu, fie a fost implementat de un întârziat. Într-un MMORPG hack&slash cum este Zero Online, click-ul ar trebui să funcţioneze exemplar. Şi totuşi, eu nu am reuşit după 30+ de ore să învăţ unde trebuie să dau click pentru ca robotul meu să tragă acolo unde îmi doresc sau să selecteze NPC-ul care mă interesează.

Al doilea lucru care m-a deranjat a fost faptul că pentru orice activitate ceva mai avansată, sau pentru a depăşi o serie de inconveniente, cum ar fi dimensiunea inventarului, lipsa unor abilităţi, accesul la anumite avantaje sau la lucruri normale, cum ar fi de pildă discuţiile pe canalul de brodcast, mi se cer Zero Points.

Adică e clar, jocul oferă o grămadă de conţinut fără să te forţeze să plăteşti. Însă e frustrant ca atunci când selectezi ca recompensă un Frost Gun (la început) să afli că de fapt nu-l poţi folosi, exceptând cazul în care ai 29 de ZP la îndemână. Cu alte cuvinte, jocul nu defineşte clar de unde până unde e moca şi de unde trebuie să începi să plăteşti. De aceea te şi enervezi, pentru că e ca şi cum ai avea permanent după tine nişte mâini băgate în buzunare.

Al treilea lucru însă îmi place şi se referă la faptul că poţi face PvP odată ce atingi nivelul potrivit. Sistemul de Turnee e chiar un lucru inteligent şi remarcabil pentru un Free2Play. Evident că trebuie să bagi bani deja, dar aici vorbim de partea avansată a jocului, pentru cei care se respectă şi pentru care "Dau un regat pentru 3 epix şi un legendar" nu este un lucru greu de spus.

Iar în final, sunt un mare fan al tarabei. Nu sunt neam de pieţar, dar mi se pare o abordare foarte faină a comerţului într-un joc mai fantasy aşa. Pentru că sistemul de Auction House e un fel de E-bay care nu prea se justifică într-o linie epică de poveste.

Aşadar, în joc, sistemul de tarabe prin care jucătorii îşi vând "mileurile" mi se pare ideal, chiar dacă e cam peste mână când vine vorba să cauţi ceva anume. Mare noroc că ceva anume nu prea există aici, aşa că nu are sens să cauţi ceva care nu există.

Să nu uităm totuşi de Autopilot (uitasem de el, dar mi-am adus aminte între timp). Jocul fiind atât de aglomerat, iar NPC-urile atât de greu de selectat, era nevoie de un sistem care să scoată clic-ul din discuţie. Astfel, Autopilotul te va duce acolo unde îi spui şi uneori va da şi click-ul pentru tine. Va fi uşor cu el să ajungi acolo unde trebuie îndeplinită misiunea şi, ca să imit briza speranţei, vâââj înapoi.

Tare la îndemână, mai ales că pe mini-map e un buton cu acelaşi nume care-ţi oferă cam toate zonele de interes. Şi asta e tare bine, pentru că "WorldMap"-ul este ca şi inexistent… de fapt, este total inexistent.

Reţeta succesului

În ciuda tuturor neajunsurilor sale, Zero Online este un joc popular. Acest lucru se datorează conţinutului foarte bogat, sistemului casual de joc (din momentul în care pricepi ce se întâmplă acolo) şi a diversităţii tipurilor de recompense pe care le oferă.

Desigur, să nu neglijăm faptul că jocul este un hack&slash, care fiind de calitate medie este normal să fie obsedant. Şi dacă treci peste multiplele frustrări legate de problema ZP-urilor, adevărul este că până să ajungi să plăteşti, joci mult şi bine. Cu alte cuvinte, pragul de plată este destul de ridicat şi este important doar dacă eşti serios interesat de PvP şi de conţinutul de nivel 130.

Pe de altă parte însă, faptul că prin fiecare expansion în parte producătorii adaugă tot mai multe opţiuni, unele cam absurde sincer, s-ar putea să aducă jocul într-un punct în care se va prăbuşi sub propria greutate. Pentru că aici e nevoie de o evoluţie clară, de o delimitare a scopului şi o evaluare serioasă a mijloacelor. Nu cred că profită prea mulţi de sistemul de logodnă şi căsătorii din acest joc, mai ales că e vorba despre roboţi. Şi totuşi există, doar, doar o mai aduce 2-3 romantici de tip virtual şi nu în ultimul rând, digital.

Această explozie a Free2Play-urilor, unele serioase, altele pur si simplu cretine, îmi aduce aminte de explozia .com-urilor… şi evident de prăbuşirea acestora. La un moment dat, doar acele MMO-uri care oferă ceva concludent şi semnificativ vor mai rămâne pe piaţă. Zero Online are avantajul că împarte platforma sa cu una pentru alte două jocuri, ceea ce e până la urmă o reţetă excelentă de supravieţuire.

În ceea ce priveşte concluzia… recomand Zero Online ca pe o alternativă la orice alt MMO Free2Play de care v-aţi săturat, mai ales dacă vă simţiţi atraşi de Mech-uri şi Hack&Slash-uri. Altfel… se poate şi mai bine, dar şi mult, mult mai rău.