Scandalul RO-numerelor auto, din Italia – cum este la nemți și ce prevede directiva UE

Referitor la noul decret italian, Ambasada României în Italia precizează că se interzice „persoanelor care au rezidență în Italia de mai mult de șaizeci de zile să circule cu un vehicul înmatriculat în străinătate. Sunt exceptate de la această interdicție anumite cazuri de concesiune în leasing, închiriere sau în comodat”. Care ar fi rațiunea pentru care concetățenii noștri să prefere a circula cu mașinile lor înmatriculate în România?

Vor fi fiind și alte motive, însă pe moment nu mă duce gândul decât la economia pe care o fac unii, plătind impozite și asigurări în lei, la nivel de România, în loc să le plătească în euro, la nivel de Italia. Aș spune că aceasta este condiția ca să trăiești într-o țară UE, în care câștigi la nivelul cetățenilor din acea țară. Dacă preferi acest câștig, superior celui din România, ar trebui să-ți asumi și obligațiile de plată către statul care te găzduiește pe termen lung, la nivelul celui plătit de autohtoni.

În Germania, regulile sunt clare. Le rezum pe scurt. Te muți definitiv în străinătate, trebuie să anunți la primărie, ca să te radieze cu domiciliul german. Aceasta e valabil pentru plecări mai lungi de șase luni, căci se vrea o situație clară în privință impozitării veniturilor, de către fiscul german. Primești și o dovadă în acest sens, numită Abmeldebescheinigung. După acest pas, responsabil pentru problemele tale din țara de reședință este serviciul consular german căruia îi ești arondat. Prin acesta obții reînnoirea actelor de identitate (CI și pașaport), iar acest demers poate dura șase-opt săptămâni.

 

Nici păstrarea contului bancar în Germania nu este posibilă, în general (cu câteva excepții de bănci). Nici votul din străinătate la alegeri germane sau europarlamentare nu este decât limitat posibil. Însă nu intru în amănunte aici. Dacă ne gândim la permisivitatea legilor românești, sau a aplicării lor, cu privire la statutul unora dintre românii stabiliți în străinătate, ne întrebăm cum se poate avea o evidență clară a acestui statut, fapt care are efecte asupra fiscalizării și chiar a dreptului la vot.

În ce privește mașina, ea trebuie radiată din Germania, luate numere de vamă (cu valabilitate limitată în timp) și înmatriculată în nouă țară de reședință. Până anul trecut, înmatriculării i se adauga și taxa de mediu, care se ridica la câteva sute de euro. Prin noua lege românească, taxa de primă înmatriculare și cea de mediu nu se mai plătesc, ba chiar se restituie, până la 31 martie 2019.

Revenind la circulația în Germania cu o mașină înmatriculată în altă țară (europeană sau nu), onservăm că legea germană este mai permisivă decât recentul Cod Rutier italian, ghidându-se după directiva UE în materie.

Ca principiu, se spune: „În special persoanele care locuiesc doar temporar în țară (Germania) – cum sunt, de exemplu, studenții- au interes să-și poată folosi propriul automobil înmatriculat în patria lor. Potrivit prevederilor Regulamentului admiterii automobilelor în circulație (FZV), https://www.gesetze-im-internet.de/fzv_2011/, acest lucru este însă posibil doar vreme de până la un an, dacă este vorba de înmatricularea într-o altă țară UE. Ulterior, automobilul trebuie să fie înmatriculat în țară (Germania) sau să fie scos din circulație.”. Pentru țările non-UE principiul este același, doar condițiile prevăzute pentru actele necesare înscrierii în circulație sunt mai severe.

Și prevederile Uniunii Europene, în materie, sunt clare. Iată exemplul Germania: „Dacă va mutați, ca cetățean al UE, în Germania, trebuie să va înmatriculați automobilul acolo, dacă prezența sa e justificată. […] Puteți să îl folosiți vreme de un an, în timp ce este înmatriculat în fosta țară de reședință și atâta vreme cât prezența sa [n.t. a automobilului] nu se justifică în Germania.“ La stabilirea pe termen lung, dispoziția de înmatriculare e clară și cu aplicare imediată. „Ca cetățean UE cu dublă reședință, trebuie să o înmatriculați în Germania, dacă prezența mașinii în Germania este necesară.“ https://europa.eu/youreurope/citizens/vehicles/registration/registration-abroad/germany/index_de.htm

Foarte interesant este cum s-a soluționat la München, un dosar al unei studente străine, ajuns în instanță. În Hotărârea VGH München din 26.05.2014 – 11 C 13.2462, se dispune: „Potrivit § 20 Par. 1, alineat 1 FZV, au voie să ia parte provizoriu la traficul dintr-o țară UE automobile cu înmatriculare valabilă ale altui stat membru UE, când localizarea lor regulată nu este în prima țară.“

„Potrivit § 20, Par. 6 FZV, provizoriu înseamnă o perioada de până la un an. Decisiv nu este domiciliul reclamantei, ci localizarea regulată a automobilului. Această localizare înseamnă locul din care automobilul este pus direct în circulație, în traficul public, și unde este parcat acesta, după terminarea acțiunii în trafic.”