Costel Enache, între optimism rezervat şi ceva regrete

În vară, atunci când a preluat banca tehnică a Politehnicii Iaşi, antrenorul nemţean Costel Enache a ştiut foarte bine la ce se înhamă. Mulţi vorbeau pe atunci de play-off, de promovare, au continuat să vorbească aşa şi pe parcursul întrecerii. Lucid şi cu picioarele pe pământ, tehnicianul a anticipat perfect, spunând la vremea respectivă: „vor fi mari fluctuaţii de randament şi nu doar de la un joc la altul, ci chiar în timpul aceluiaşi meci”. După cum se ştie, aşa s-a şi întâmplat. Rezultate contradictorii, înfrângeri neaşteptate, multe pe propriul teren, victorii surprinzătoare, precum cea contra Universităţii Cluj sau şirul impresionant de succese din deplasare. Capitol la care suntem pe podiumul Ligii 2.

Din nefericire, startul târziu, lipsa cantonamentului precompetiţional, o nouă conducere administrativă, lot completat din mers, pe repede-nainte, toate acestea au constituit un serios balast. Practic, nu se putea mai mult. Ba chiar putem spune că Iaşul şi-a depăşit condiţia. Echipa se construieşte cu migală, niciun antrenor nu are bagheta magică. Evident, nici Costel Enache. Partea plină a paharului, ultimele cinci meciuri. Două victorii, trei egaluri, un singur gol primit. Contra unor adversari deloc facili. Se poate privi spre viitor cu destul optimism. Trendul este ascendent.

Da, sunt destule regrete referitor la evoluţia echipei în prima parte a sezonului. Cu ceva şansă, era loc de măcar 5-6 puncte în plus. "Sunt supărat şi dezamăgit. În acelaşi timp cred că la puncte putem fi puţin supăraţi, pentru că au fost momente în care am pierdut poate şi nemeritat, pe o greşeală de arbitraj sau pe o neatenţie, deşi au fost meciuri pe care le-am controlat. Cel mai bun joc al nostru din punct de vedere tehnic, tactic, a fost cel de la Miercurea Ciuc. Un joc în care am avut dublu numărul de şuturi la poartă faţă de adversar, posesie foarte mare de 66 la sută cu 33, ocazii foarte mari, două singuri cu portarul, dar nu am reuşit să scoatem puncte, am pierdut cu 3-1. Pe meciul acela nu pot să fiu supărat. Dar mă gândesc la meciul cu Buzăul, în care am avut o eliminare cu un mare semn de întrebare şi am pierdut, la meciul cu Metaloglobus, pe care la fel l-am dominat şi adversarul, cu două şuturi pe poartă, a marcat. În acel joc am mai avut şi un penalty pe final şi nu ni s-a dat. Erau două puncte în plus care ne-ar fi ajutat şi ar fi menţinut flacăra speranţei pentru play-off", a zugrăvit Costel Enache parcursul Politehnicii Iaşi din această toamnă.

Din discursul antrenorului se resimte o oarece frustrare. Da, se putea mai mult. Pe de altă parte, să ne amintim, obiectivul iniţial pentru această ediţie de campionat a fost o clasare pe la mijlocul ierarhiei. Obiectiv îndeplinit. Locul 12 din 20 de echipe, dar mai sunt trei etape şi, dacă întreruperea nu ne joacă iarăşi feste, putem spera la locul 8.

Am pomenit de întreruperea întrecerii. Întrerupere care s-a dovedit, încă o dată, principalul adversar al fotbaliştilor ieşeni. Aşa a fost în campionatul trecut, pe vremea lui Pancu (deşi lotul era aproape total diferit), aşa s-a întâmplat şi în toamnă, sub managementul lui Enache. Explicaţia e simplă, am mai discutat pe tema asta. Degeaba antrenamente, fie ele şi de intensitate maximă. La un lot abia încropit, tonusul de competiţie se pierde foarte uşor şi se recapătă destul de greu. Cu preţul unor puncte, care nu-i musai să fie multe. Câteva sunt suficiente pentru a face diferenţa.

În ce priveşte nivelul valoric pe partea ofensivă, unde chiar avem o problemă, doar 20 goluri în 16 meciuri, soluţii ieftine ar fi. Încă juniorul Iulian Iuraşcu, folosit ca fundaş de bandă stângă, deşi la bază e atacant. Apoi tinerii împrumutaţi pe aiurea, precum Vlad Danale şi Sabin Moldovanu. Rechemaţi şi un pic "forţaţi" ar aduce plusul ofensiv de care are nevoie Politehnica în acest moment. Marcel FLUERARU