2010: A doua odisee – razboiul rece ca vidul

Dupa prima odisee spatiala, Arthur C. Clarke te lasa sa te intrebi (pe buna dreptate) ce mai urmeaza? In fond, ca in majoritatea romanelor SF din perioada anilor ’80, autorul nu rezolva decat o parte a misterului monolitului de pe Luna. Iar in prima odisee spatiala poate ca nebuneasca întrecere dintre inteligenta artificiala HAL si astronautul David Bowman s-a terminat, insă nu si rezolvarea misterelor extraterestre.

Prima odisee este continuata cu un roman nominalizat la premiul Hugo in 1983 si ecranizat (intr-o continuare mai putin cunoscuta decat iceputul seriei) un an mai tarziu (in fatidicul 1984). A doua odisee se indeparteaza putin de problemele clasice ale primului contact cu artefactele unei civilizatii extraterestre… dar numai pentru a le aborda intr-o maniera mult mai spectaculoasa si mai revelatoare decat in primul roman.

Cum mentiona si Arthur C. Clarke in notele sale la romanul “2061” (al treilea din seria odiseilor cosmice), “Aceasta carte nu este o continuare lineara la 2001. Toate aceste carti  trebuie considerate variatiuni pe aceleasi teme, implicand multe dintre acleasi personaje si situatii, dar neintamplandu-se in mod necesar in acelasi univers.”

In 2010 – A doua odisee, un echipaj mixt de astronauti americani si sovietici incearca sa ajunga la naveta Discovery si sa rezolve misterul abandonului acesteia de catre Bowman. La capatul unei curse fulminante impotriva unor competitori pamanteni, vor dezlega misterul puterilor monolitului. Toate acestea insa poarta cititorul intr-o cursa plina de adrenalina prin sistemul solar si reveleaza primele forme de viata extraterestra care ar intra direct sub obladuirea omenirii.

Partea cea mai interesanta (din punctul meu de vedere) a romanului urmareste explorarile lui David Bowman care a fost transformat de contactul cu monolitul intr-o entitate non-corporala (etereala). Mai precis, Bowman a devenit o forma de viata pur energetica, foarte similara extraterestrilor care controleaza monolitii. În timpul calatoriilor sale, Bowman viziteaza si Terra, contactand persoane care i-au influentat in mod semnificativ trecutul. Intr-una din scenele cele mai emotionante din “2010 – A doua odisee”, astronautul ii apare mamei sale chiar inainte de a muri si o mangaie pe par, intr-o metafora superba a putinelor lucruri care conteaza cu adevarat si a efemeritatii fiintei umane. De altfel, romanul explica detaliat ca extraterestrii folosesc aceste calatorii ale lui Bowman pentru a intelege mai bine rasa umana, mai exact emotiile sale si cum acestea ii modeleaza istoria.

Acestea sunt insa doar cateva dintre pasajele interesante ale romanului. 2010 – A doua odisee duce mult mai departe aventura cosmica a umanitatii si razboiul permanent al acesteia cu propriile sentimente. Mai mult chiar, romanul creeaza pentru prima data o rasa extraterestra si ii urmareste evolutia de la origini pana intr-un punct contemporan cu umanitatea, chiar daca numai pe scurt. Din aceste puncte de vedere, “2010 – A doua odisee” este un roman mai complex si mai reusit decat inceputul seriei si tocmai de aceea nu merita ratat…

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/