Un mister a cărui rezolvare este o chestiune de viaţă şi de moarte
Philip Marlowe, eroul nostru principal, este un personaj creat de Raymond Chandler într-o serie de romane noir. Este un tip integru, echilibrat, visător, mare amator de şah, poezie, whisky, coniac, Camel şi, desigur, femei frumoase, dar de care nu se lasă fermecat. Face deliciul seriei Philip Marlowe Mystery, din care am citit pe nerăsuflate Adio, iubito! şi nu am regretat, ba dimpotrivă.
Acţiunea se petrece în primăvara anului 1939, când Marlowe se întâlneşte cu uriaşul Moose Malloy, în Los Angeles, pe Central Avenue, care din cauza vestimentaţiei neinspirate şi a staturii „ieşea în evidenţă cam ca o tarantulă pe o felie de tort cu frişcă”.
Abia eliberat din închisoare, Malloy este în căutarea iubitei sale logodnice, superba roşcată Velma Valento, pe care a văzut-o ultima dată în urmă cu… opt ani! În clubul în care ea cânta, înainte ca Moose să fie închis, nimeni nu poate da nicio informaţie, nimeni nu o cunoaşte. Singura care este convinsă că Velma a murit este văduva proprietarul clubului Florian, o alcoolică a cărei declaraţie nu prea ai cum s-o crezi.
Nu vreau să mai povestesc ce se întâmplă în continuare, cu siguranţă ritmul alert şi incitant al lui Chandler vă va prinde şi nu veţi lăsa cartea din mână până nu veţi ajunge la ultima pagină.
Adio, iubito! este al doilea roman al lui Raymond Chandler. A fost manuscrisul său preferat, iar majoritatea criticilor l-au cotat ca fiind, de asemenea, cel mai bun.
Replicile lui Marlowe sunt pline de poante sarcastice, de metafore şi aluzii, specifice stilului noir, hard-boiled. Termenii desemnează stilul romanului poliţist în care detectivul este un tip foarte dur, înfruntă toate primejdiile posibile, se angajează în acţiuni foarte violente, este obraznic, tupeist, dar foarte bun profesionist.
O ecranizare reuşită a fost cea din anul 1975, cu Robert Mitchum, Charlotte Rampling şi John Ireland, nominalizată la Oscar.
Mai adaug, în loc de o altă recomandare, doar ceea ce a titrat New Statesman, săptămânalul londonez: „Ritmul prozei lui Chandler este inegalabil. Intensitatea emoţiilor stârnite de romanele sale îi face să roşească până şi pe cei mai iscusiţi autori de thriller.”
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau