Cornel Regman, Reflexii și reflexe. Aforisme vesele și triste, ediția a doua revăzută și adăugită, ediție de Ștefăniță Regman, cuvânt înainte de Alexandru Paleologu, postfață de Emil Hurezeanu, Curtea veche, București, 2011, 128 pag., 20 lei

– Și ce făceai toată ziua cât ai stat în Germania?

– Beam bier cu fugiții.

*

 

Ziarele românești sunt ca bolnavii incurabili: le deschizi ca să le închizi la loc.

*

Ferește-mă Doamne de puternici între 30 și 50 de ani care nu și-au dat seama că sunt proști.

Dar ferește-mă și de cei care și-au dat seama.

*

Nu credeți că e necesară o nouă parte de vorbire spre a califica fapte și acțiuni morale gen Eugen Barbu și Adrian Păunescu?

Abjectivul!

*

 

Se spune despre norocoși că au mâncat c… când au fost mici. Realitatea e că pentru aa fi „norocos” sub comuniști trebuia să mănânci c… tot timpul.

*

Transparență à la roumaine:

„Noi sperăm ca în timp util să vă putem spune de cât timp mai avem nevoie spre a clarifica ceea ce numai cu timpul se va putea afla…”

*

 

– Cum ți se pare stimabilul?

– Un adevărat semidoctician!

*

Comuniștii:

Uitau cu ușurință adevărul, dar țineau la perfecție minte propriile minciuni.

*

 

Minerii:

– Noi nu gândim. Noi venim!

*

 

La început, arta imita natura. După ce s-a adunat suficientă artă, a început să se imite pe sine.

*

Am constatat că nu puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției.

*

Somație făcută plagiatorilor:

Ciorna, ciorna, fratre!

*

 

Dacă grota e fără ieșire – atunci romanul e existențialist. Cea mai mică șansă de salvare oferită transformă romanul într-unul de aventuri.

*

De când cu plagiatele astea, regula clasică a celor trie unități ar trebui modificată, introducându-se încă una: unitatea de autor.

*

 

Cum se scrie critică de către unii:

„Lungi-va citatul și-și va spori cronica sa și denarul său”.

*

Ce-i lipsește culturii române?

Cei șapte sute de ani de acasă.

*

Formulă de început pentru un roman proustian românesc:

„Păi să tot fie…”

*

Înjurăturile românești cu trimitere fac parte din mătalimbaj.

*

Este o amăgire să crezi că lumea, sătulă de literatura de consum, de filmul de consum, de muzica de consum… își va întoarce fața spre arta adevărată. Căci e neînchipuit de vitală forța respectivei arte de consum de a se regenera, rămânând pe mai departe… de consum.

Publicul de consum va fi ținut mereu în regim de însetoșare.

*

Un concept pe cât de nou, tot pe atât de vechi: literatura neștiințifico-fantastică.

*

Surdului să-i vorbești citeț.

*

De la o vârstă, bărbații suferă de moralisment.

*

Lăcomia porcului, bucuria creștinului.

*

Reclamă postbacoviană pentru sutiene:

„… Și azi chiar sânul tău e mai săltat!”