Alegerea Celor Trei, al doilea etaj din Turnul Intunecat-Stephen King

Dupa ruptura de evenimente si un raspuns la ce se va intampla din primul volum al seriei Turnul Intunecat, Pistolarul, ne revine datoria beletristica de a ne apuca de urmatoarea carte, Alegerea celor Trei. Din discutii cu alti stegari ai regelui (Stephen King, bineinteles) persista o opinie impartita la povestea Turnului, in special cu referire la lipsa magnetismului din lectura Pistolarului, cartea nu ofera senzatia ca ar fi scrisa de el. Inclusiv autorul recunoaste micile defecte, tot el ofera si raspunsul, era inca tanar cand l-a scris ; altfel spus era la varsta experientei, care il defineste cum a spus, si nu era client al experientei varstei. Tind sa marturisesc ca indiferent de ce vorbe bantuie si lipsa acelui ceva, urmeaza o celebrare a lecturii si imaginatiei pusa intr-un program de 24 de ore din 24 de ore, 7 zile din 7, iar ce a iesit, clar trebuie indexat la droguri. Alegerea Celor Trei.

Cartea se prezinta intre doua coperti frumoase, si intre ele avem 438 de pagini scrise, nimic deosebit ati putea spune. Va inselati. Nu seamana cu nimic din obisnuit, actiune ce trece de granita timpului si la propiu si figurat din o lume in alta. Incepe de unde s-a terminat Pistolarul, Roland continua pe poteca nedefinita inca ce il va duce la Turnul Intunecat si nu va porni de unul singur in odiseea lui. Nu, va avea alaturi doi camarazi pe Eddie si pe Sussanah, proveniti din aceasi lume dar din timp diferit, o sa vedeti. Va veti intreba cum intra in alta lume Roland de Gilead ; simplu, pe usa. Vor fi mai multe. Acum romanul ne intampina cu mai multe personaje atent calibrate valoric, avem un dependent de heroina din anii lui Michael Jackson, care ofera momente din registrul comicului in ipostaza excelent gandita, pornind din avion cu marfa lui, care dati-mi voie sa spun ca un stat nu aplica TVA pe ea. El este Prizonierul. Apoi o avem pe Stapana Umbrelor, un corp cu doua femei in el. Interesant, nu? Le va da un pic de stres in doua lumi cu cele doua caractere ale sale. Si in final avem Moartea, inca una din anii ’70, care firesc are o pasiune pentru timpul liber oarecum firesc numelui sau. Ii produce placere sa impinga, nu greutati, ci oameni in fata unor obiecte cu energie cinetica. La sfarsit, se dedica in persoana acestei indeletniciri. O sa mai intalnim un baietel ce in Pistolarul a avut menirea sa fie berbecul lui Avraam, intr-un mod ciudat, il vom gasi intre pagini dar nu partener al pistolarului.

Trebuie sa precizez ca umorul din carte este o companie mai mult decat binevenita la un autor al horrorului, episodul farmaciei, al „ pitunsului”, Roland surprins in lumea moderna, uimirea lui pentru ea este extraordinara in sensuri subterane, profunde. Cartea asta o vad ca un film, scrisul e unul vizual, nimic dificil din a intelege ce se petrece pe hartie, o lectura totusi pieptanata de imaginatie si dat cu gelul nebuniei concentrate. Referitor la asemanarea mea cu filmul, are un gust ce il intalnim in filmul definitoriu pentru anul trecut, Inception al lui Nolan in special cu referire la usi afirm acest detaliu de condiment. Cu cea de-a doua carte alaturi de Roland, ne apropiem si noi de Turnul Intunecat.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/