Alegerea Celor Trei – Stephen King

Dupa ce am citit Pistolarul (primul volum din trilogia Turnul Intunecat) ma asteptam ca Stephen King sa scrie o a doua carte prin care sa continue povestea initiala. Insa, King a ales sa dezvolte personaje noi Alegerea Celor Trei. Acestea sunt complexe, au o motivatie proprie si o intrega istorie in spate, astfel ca acest al doilea volum se apropie mai mult de stilul obisnuit al scriitorului.

Nu vei gasi deznodaminte nici in Alegerea Celor Trei deoarece aceasta parte a trilogie pare ca este o bucata dintr-un drum mult mai lung. De aceea te sfatuiesc numai sa te multumesti sa il insotesti pe Roland in calatoria sa. De asemenea, nu vei primi lamuriri in privinta Turnului Intunecat si nu vei afla de ce a fost important ca Pistolarul sa-si aleaga insotitorii in prima parte.

Poate as fi fost dezamagit si eu, cum am citit ca au fost unii, daca as fi cautat intelesuri profunde sau istorii finalizate in Alegerea Celor Trei, dar m-am detasat la timp de orice pretentii de acest gen si m-am multumit sa apreciez romanul pentru surplusul de viata si de actiune.

Cum Stephen King a declarat ca saga Turnul Intunecat a fost scrierea care l-a bantuit timp de treizeci de ani, am citit cartea urmarind eventualele amanunte care sa se fi regasit si in alte scrieri ale autorului. Astfel, am observat similitudinile foarte mari dintre lumea lui Roland, o lume aflata intr-un spatiu si un timp paralele cu ale noastre si lumea din Povestea lui Lisey, Casa intunericului sau Talismanul.

Intr-unul dintre pasajele romanului, King aminteste de o intalnire a Pistolarului cu un personaj celebru din Apocalipsul. De aceea as putea presupune ca in ultima parte din trilogie vor fi prezente aproximativ toate ideile, temele si personajele principale din celelalte carti, de care a-mi aminti este doar o placere in plus.

Nu pot sa inchei fara sa-l felicit pe Mircea pentru traducerea excelenta. El nu doar transpune cuvinte din engleza in romana, ci simte cartea, o traieste si reda in traducerea sa atmosfera si senzatiile nascute de textul original. Mi-a placut traducerea si pentru ca Mircea reuseste sa gaseasca maniera de a sugera pana si sensul jocurilor de cuvinte folosite de King, iar acest lucru se simte si aduce un mare plus. Ceea ce face el este de-a dreptul admirabil pentru ca reuseste sa creeze o varianta romaneasca care are aceeasi valoare cu originalul. Cred ca acest lucru se intampla deoarece Mircea nu-si foloseste doar mintea cand lucreza, ci si sufletul. Sa ne traiesti Mircea si sa ne mai oferi astfel de traduceri de calitate.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/