„Am ajuns să mă bucur că s-a furat coiful”. Directorul Bibliotecii din Sibiu, ironie dură: „Au aflat că România are patrimoniu cultural”

„Este bine să asculte experți și specialiști, oameni cu pregătirea necesară pentru a susține un astfel de dialog. Cel care vorbește despre sănătate și mediu și politică și business și can-can, cu siguranță nu este un expert în cultură și patrimoniu cultural.

Este bine să discute de cum sunt plătiți specialiștii din domeniu, mulți dintre ei (cu cărți și articole publicate, cu doctorate de specialitate) gravitând în jurul salariului minim pe economie.

Este bine să aflăm că cercetătorii români, cu fonduri financiare ridicole, continuă să pună în valoare patrimoniul cultural din România, existând într-un anonimat desăvârșit, prim planul avându-l alte categorii profesionale și financiare.

Este bine să discute despre reanalizarea practicii de susținere financiară externă a instituțiilor culturale, total deficitară în acest moment.

Este bine să descopere că în mai mult de 70% din localitățile din țara noastră, pur și simplu nu există, de facto, vreo instituție culturală, alta decât manelele de la nunți și alte cumetrii. Este bine să aflăm că în România nu există vreo entitate culturală care se ridică la capacitatea infrastructurală a muzeului blamat din Olanda.

Este bine să aflăm că în orașe precum cel din Olanda, în România, cultura nu există. Pur și simplu.

Este bine să reevaluăm managementul cultural. Este bine să punem în prim plan performanța, nu logevitatea și mandatele necesare. Se discută de cât de rău este să fi manager decenii la rândul, dar este mai grav să fi manager peste o instituție care stă închisă pe toata durata mandatului. Discuțiile au început în Minister, în anii precedenți, acum au pierit.

Este bine să nu mai numim în funcții importante pentru patrimoniul cultural național oameni care au participat activ la distrugerea sa.

Este bine să descopere că suntem țara în care se citește cel mai puțin, în care avem cei mai mulți inculți și analfabeți, în care se vorbește cel mai puțin o altă limbă decât cea maternă.

Este bine că descoperim necesitatea dialogului, necesitatea punerii semnelor de întrebare, necesitatea rediscutării modului de abordare a vieții culturale, practice și teoretice.

Este bine să discutăm despre punerea în valoare a memoriilor și istoriilor și antropologiilor locale, să descoperim cu adevărat cine suntem și de ce suntem.

Este bine să aflăm că domeniul culturii nu va fi (precum Sănătatea și Educația) exceptat de la măsurile restrictive economice și administrative. Anul trecut Ministerul Culturii a exceptat, anul acest nu a mai facut-o. Trist pentru că ceea ce este cultură este și sănătate și educație. Cultura este la fel de importantă.

Este bine să adoptăm odată legile necesare funcționării culturii care stau prin sertare de Comisii parlementare.

Este bine să discutăm cum să ne comportăm și să ne prezentăm în fața actului cultural. Poate e bine în blană de samur sau poate este bine nepieptănat și în pijmale, dar este bine să discutăm.

Este bine ca după atâta dezbatere să facem un efort și să cumpărăm un bilet la muzeu, un abonament la bibliotecă, un bilet la un concert printr-un bar, să mergem la o expoziție privată. Nu pun între elemente enumerat cuvântul sau.

Este necesar să le facem pe toate. Este bine să punem mâna pe o carte și să o citim. Este bine să discutăm cum reevaluăm patrimoniul național, ce trebuie să fie tezaur și ce nu, ce este monument istoric și ce nu este necesar, care sunt condițiile de evaluare ale acestora, cine se ocupă de protejarea lor și cum trebuie puse în valoare.

Este bine că discutăm despre cultură și necesitatea ei în mediul românesc. Dar dialogul trebuie să fie doct și purtat de cei care știu ce vorbesc și sprijinit de factorii decidenți din orice fel de comunitate. Dialogul nu trebuie să fie can-can, conspiraționist și revanșard. Sper să ne găsim decența dialogului, în aceste zile”.