Amintiri – Mantuitorul Dunei

Mi-a cazut in fata ochilor cu totul intamplator, in luna aprilie 1994. Stiu cu exactitate pentru ca am obiceiul sa scriu data cumpararii pe ele. Avand ceva treaba la un oficiu postal am constatat ca, fireste, era o coada descurajanta. Problema mea nu suferea amanare asa ca m-am asezat constiincios la rand, sperand sa mearga destul de repede. Ca sa-mi treaca timpul studiam tot ce era afisat pe pereti si prin geamurile din spatele carora cucoane cu parul oxigenat, teribil de plictisite si autoritare, aruncau din cand in cand printre buzele stranse un cuvant rostit cu voce metalica: “Urmatorul”. 

Era in perioada cand la posta se facea un fel de comert de “butic”, se vindea aproape orice pentru a spori incasarile. Erau expuse la vanzare, pe langa cele necesare trimiterii unei scrisori, o multime de alte maruntisuri cum ar fi pliculete cu diferite seminte de legume, lozuri, saci de rafie ori de nylon, chiar si cizme de cauciuc. Intr-o parte era un sector cu cateva carti ce mi-au atras atentia.

Printre celelalte volume expuse am zarit si o carte cu o ilustratie interesanta pe coperta, ceva ireal. E vorba de “Mantuitorul Dunei” (pe atunci scris altfel), de Frank Herbert. Pretul era de mult bun simt asa ca am hotarat sa vad despre ce e vorba si eventual sa o cumpar. Am incercat sa o rasfoiesc riscand o dojana din partea doamnei oficiant pentru ca-i tineam coada pe loc si chiar sacose in cap de la cei ce se aflau in urma mea la coada pentru seminte de morcovi, salata, patrunjel sau mai stiu eu ce. Oamenii aveau dreptate, se grabeau la tren ori autobuz. Am uitat sa va spun ca respectivul oficiu postal era situat in spatele garii. Simtindu-ma vinovat obstructionarea bunului mers a postei am cumparat cartea fara sa cracnesc, bucuros ca am incasat-o doar verbal.

M-a captivat chiar de la primele pagini. Desi eram o persoana care nu se temea de carti, nu prea abordasem genul SF pana in acel moment.  Am fost furat de aceasta lume ireala dar atat de posibila intr-un oarecare viitor. Oricum, nu am mai lasat-o din mana pana noaptea tarziu, cand am terminat-o de citit.
   Ei bine, in acea noapte am fost prima data pe planeta Dune. Am calarit uriasii viermi de nisip, am trait alaturi de fascinantii fremeni in taberele lor, am luptat cu sardaukari, am intrat printre vrajitoarele Bene Gesserit si intunecatele lor taine, interzise strainilor de ordin, mi-am intarit puterea mintii printre mentati. Ochii mei au devenit intens de albastri din cauza consumului de melanj si mintea mea era capabila sa inteleaga lucruri pe care inainte nici nu le banuia. Dimineata aproape regretam ca visul s-a terminat.

Pot sa afirm cu mana pe inima ca “Mantuitorul Dunei” a fost cartea ce mi-a deschis apetitul pentru literatura SF. In scurt timp mi-am procurat “Dune”, o adevarata capodopera a genului. Abia acum am dobandit imaginea complexa a uriasei creatii a lui Frank Herbert. Au trecut 15 ani de la momentul in care am avut revelatia SF. In acest timp am citit cam tot ce mi-a cazut in mana din domeniu si inca am o sete neostoita de noi experiente. Zambesc acum amintindu-mi de “riscul” la care m-am expus cand am cumparat prima carte SF sunt sigur ca ar fi meritat chiar daca faceam cunostinta de aproape cu sacosele precupetelor din oficiul postal.
Shai- Hulud!

Sursa: http://nemirabooks.ro