Apocalipsa lui Stephen King
Dimensiune font:
Imaginea societatii fotografiate de regele genului horror.
Prima data cand am auzit despre tema din Apocalipsa lui Stephen King, despre arme biologice si decorul post-apocaliptic, vise generate de vesnicele tabere duale bine-rau am ramas pe taisul indeciziei si in sfera indiferentei. Prima greseala. A urmat cea de-a doua greseala, privind afirmatia scriitorului si comparatia referitoare la Stapanul Inelelor, gandindu-ma ca ar fi de-a dreptul imposibil, ba chiar blasfemie sa adaugi ca Apocalipsa era varianta unui Tolkien yankeu.
Nu vreau sa afirm ca regele nu se descurca in ale cuvintelor scrise, Shining numarandu-se printre nestematele pretuite de mine, doar ca nu am avut senzatia ca ar putea fi capabil de o opera de dimensiuni biblice, epice. Intr-un fel m-am inselat. Rau. Dar ma bucur pentru ca am crezut gresit. Am dat peste viziunea unui geniu.
In cele mai bine de o mie de pagini suntem martori unei lumi in colapsul declansat de eroarea computerului unei baze de cercetare militare, societatea este aruncata in bratele unui Ev Mediu intunecat de Supergripa, cunoscuta si drept Project Blue, Gat unflat, Captain Trips ce a dus la moartea a 99 % din populatie. Desi este destul de sumbru si asa, gasim un personaj misterios si intunecat, pe Randall Flagg cu un zambet lipit pe fata permanent si puteri inexplicabile, Omul Negru sau Momaia Ambulanta.
Dupa declansarea epidemiei supravietuitorii, cei imuni, vor fi ghidati de vise in doua locuri diferite prin personaje diferite, in Boulder prin Mama Abigail pentru cei care se ingrozesc de maleficul din visele raului pur ce salasluieste in Las Vegas, Randall Flagg. Tot romanul poate fi vazut ca si unul al calatoriei cu o vie descriere a unei noi lumii dar si al societatii. Rar se intalneste o scriere in care este vorba despre societate si in cazul de fata se poate urmarii evolutia unei fiinte ce are prima caracteristica a caracterului, omul, atributul gregar cu valente in spectrul religios crestin dupa afirmatia unui sociolog din roman, Glen Bateman („omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu dar societatea este dupa chipul adversarului Sau”).
Viziunea sclipitoare a lui King sta in analiza faramitarii unei structuri sociale si aparitia altei societatii, modul in care se supun de buna voie un numar de indivizi sau in prima faza, cand numarul este redus prin democratie participativa, cum admit ei un comitet si un consiliu pentru rezolvarea problemelor, repunerea in functiune a centralei electrice, adunarea trupurilor din oras si ingroparea lor, dezbaterea cu privire la enigmaticul Flagg.
Printre personajele ce vor pluti o lunga perioada pe marea memoriei ar fi tanarul Nick Andros, un surdo-mut ce se va dovedi un adevarat lider pentru grupul de imuni, desi e introdus in carte o data cu bataia primita de el la un bar, ajunge sa fie inlocuitor de serif si bun prieten al acestuia in scurt timp, seriful implicandu-se in prinderea celor ce l-au maltratat, in final devenind aproape si orb. Este bland dar si indecis in cazul viselor referitor la existenta lui Dumnezeu, intr-un dialog cu mama Abigail razbate un raspuns optimist referitor in credinta, Nick sustinand ca nu crede, mama Abigail sustine ca nici nu e nevoie pentru ca El crede in el.
Tot ceva de retinut ar fi modul in care un stat, un guvern pentru a scapa de crimele comise, cu referire la dezvoltarea unor virusi mortali, informeaza gresit opinia publica, si deasupra vor comite acte in special impotriva presei care incearca sa aduca la cunoastere implicarea statului in aparitia epidemiei, efectiv le va bombarda.
Cat timp vei citi romanul care se putea intitula linistit „Societatea”, vei avea senzatia ca esti o vrabie ce se va plimba de la un personaj la altul, cunoscand trecutul si sentimentele ce ii vor duce la deciziile ce ii vor definii. Un adevar roman despre secolul XX, aflat din pacate sub talpa extremelor, chiar daca este condimentat in fantastic.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau