Atlantida

    "Atlantida a însemnat întotdeauna mult mai mult decât o simplă civilizaţie pierdută.(...) Pentru antici reprezenta fascinaţia celui căzut, măreţia condamnată de aroganţă şi hybris. Fiecare epocă a avut o fantezie proprie despre Alantida, revenind întotdeauna la o lume de o splendoare de neimaginat care a umbrit întreaga istorie. Pentru nazişti a fost locul de origine al Uberman-ului, patria natală a arienilor, lucru care a dus la o căutare dementă în jurul lumii după descendenţi puri din punct de vedere al rasei. Pentru alţii a fost Grădina Raiului, un paradis pierdut."
    Puţini îşi mai amintesc astăzi cum fascinau documentarele despre mistere maritime ale lui Cousteau. Volumul "Atlantida" se înscrie în această tradiţie introducându-ne într-o lume pe cât de tăcută, pe atât de fascinantă. Cititorul va fi efectiv atras în dezbaterile privind elucidarea misterului ce înconjoară mitul Atlantis, iar faptul că toate ideile lansate pornesc şi de la un "sâmbure" de adevăr, fac foarte dificilă delimitarea ficţiunii de realitate. Odată cu prezentarea captivantelor file de istorie antică cititorului i se oferă şi o privire de ansamblu asupra problemelor de ordin politic şi de "jurisdicţie" maritimă, astfel încât ceea ce părea o simplă "căutare de comori" va deveni o luptă pe viaţă şi pe moarte. Ne vor fi prezentate cu lux de amănunte atât echipamente sofisticate de cercetare cât şi piese arheologice de excepţie, astfel încât cartea va satisface şi înclinaţia către gadget-uri şi cea către obiecte misterioase antice. Personajele sunt foarte convingătoare, aproape toate extrem de dinamice şi aventuroase, îmbinând atât erudiţia cât şi o excelentă capacitate de a face faţă situaţiilor limită cu care se confruntă.
    Lectura acestei cărţi a fost extrem de plăcută, mai ales că Atlantida continuă să fascineze, iar aventurile la care suntem făcuţi părtaşi ne oferă o privire asupra a ceea ce ar putea însemna această mare descoperire: "O Epocă de Aur, o eră a splendorii pe care nici măcar faraonii nu şi-o imaginaseră. O rasă care stăpânise toate artele, în foc, piatră şi metal. Şi totuşi fuseseră oameni, nu giganţi, precum ciclopii care construiseră străvechile ziduri de pe Acropole. Descoperiseră fructul divin şi şi-l însuşiseră. Citadela lor strălucise precum Muntele Olimp. Îndrăzniseră să-i sfideze pe zei, iar zeii îi doborâseră."

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/