Avalon – Negurile II – Adevarurile se privesc fata in fata

Credinta – ce poate fi mai simplu !? “Crede si nu cerceta” ni se spune. In orice religie, fie el zeu unic, un panteon intreg, doua fete ale aceleasi monede ori chiar un multifatetat poliedru, zeii necesita constanta si netarmurita noastra aprobare si credinta. Orice ar face ei, oricum si oriunde ar decide ei sa ne conduca vietile, au nevoie de sustinerea noastra pentru a exista.

A doua carte a “Negurilor” continua devenirea personajelor. Nimeni nu e perfect si toti cedeaza pasiunilor si intereselor individuale, mascate sau nu de credinta–dorinta ca astfel implinesc voia zeilor pe care-i venereaza.

Lipsita de bucuria maternitatii si chinuita intre dragostea pentru sotul ei Arthur si cavalerul Lancelot, Guinevere se adanceste in credinta crestina, tragand dupa ea regatul, in frunte cu Arthur, care-si incalca astfel juramantul de impartialitate fata de Avalon si de credinta ce la urcat pe tron.

Intre timp, copilul nelegitim al lui Arthur cu Morgaine, Gwydion – cunoscut mai apoi ca Mordred – cel care in vechea oranduire ar fi fost mostenitorul de drept al tronului, creste pe Avalon, alaturi de druizi si preotese, sub obladuirea Doamnei Lacului, cu darul Viziunii si inima innegrita de suferinta.

Lancelot este atras in capcana unei casatorii la care onoarea de cavaler il obliga, departindu-l astfel de curtea preaiubitului sau rege si de multiubita lui regina.

Morgaine, incercand sa-si inabuse iubirea imposibila pentru Lancelot, trece prin bratele bardului Kevin si este casatorita apoi cu batranul rege Uriens din Tara Galilor de Miazanoapte. Descopera apoi in fiul acestuia, Accolon, un dedicat preot al cultului Zeitei, un consort demn de preoteasa din ea.

Intrigile, dramele, tradarile, crimele si iubirile se impletesc in poveste, iar credintele personale se concentreaza, fiecare urmandu-si propria cautare, destinele personajelor creind viitorele legende.

Cautarea Graalului, ca blestem al vechii religii, a Zeitei ce se cere recunoscuta ca precursoare si urmasa a tuturor celorlalti zei – caci ea este Fecioara, si Mama, si Doamna Mortii, implinind Roata Vietii – redefineste convingerile tuturor personajelor.

Vechi dusmanii se uita si se accepta lucruri ce poate nu ar fi putut fi acceptate altfel. Intelepciunea vine odata cu timpul, cu cunoasterea si cu experienta. Nu totdeauna lucrurile sunt ceea ce par a fi, iar credintele, care pana mai ieri se luptau pentru suprematie, gasesc in final imbinari firesti in sufletele celor care sunt gata sa le accepte. Intelepte sunt toate viziunile asupra adevarurilor, atata timp cat oamenii stiu cum sa le vada.

Sursa: http://nemirabooks.ro