„Avem nevoie de semne de firesc cultural, avem nevoie de arta teatrală”

Dialog cu Oltița Cîntec, directorul artistic al Teatrului „Luceafărul”, curatorul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași

- Astăzi va bate gongul celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI). Într-un dialog clasic v-aș fi invitat la o scurtă prezentare a noii ediții, însă prefer să vă întreb ce energie v-a alimentat motoarele ca să porniți din nou la drum?

- Același tip de energie care m-a alimentat, care ne-a alimentat pe toți cei din echipă: energia profesioniștilor care vor să share-uiască experiențele artistice la care sunt părtași sau martori. Am organizat FITPTI inclusiv anul trecut, când pandemia era în plină desfășurare, o ediție care ne-a depășit așteptările, în condițiile în care multe festivaluri din lume s-au anulat. Am reușit un eveniment hibrid (live – indoor, outdoor, streaming online și radiofonic) care ne-a asigurat continuitate (a fost ediția cu numărul 13, un motiv în plus să o facem, ca să contrazicem supestițioșii!) și le-a indus participanților (artiști și spectatori) speranța că încet, dar sigur, revenim la normalitate. Acum, cu toate anticipările valului 4 al Covid 19, situația sanitară nu va mai fi la fel de imprecisă ca în 2020. Citez un doctor în care am încredere: „Acum avem vaccin, avem dotări și experiență”. Gândul care m-a hrănit e că avem nevoie de semne de firesc cultural, avem nevoie de arta teatrală, ele ne oferă posibilitate de-a evada pentru câteva ore într-o ficțiune.

- După un an atipic, v-ați suflecat mânecile, ați scos agenda și ați creionat profilul noului festival. Ce va aduce nou? Nu vreau să deconspirăm surprizele, ci doar să punctăm câteva momente esențiale ale programului.

- Focusul 2021 e „Artă și tehnologie”, o temă care mă preocupă ca teatrolog de mai multă vreme, e despre cum digitalizăm umanul în estetici post sau transumane. Sunt termeni care panichează multă lume, dar tehnologia și inteligența artificială fac parte demult din viața noastră, nu le putem ignora. Anul acesta FITPTI le va explora. Programul nu va exclude spectacole de tip clasic, avem și producții cu oameni, nu numai personaje virtuale. Începem cu Chiritza în carantină al Adei Milea (1 octombrie), ca să vedem că până și isprăvniceasa are legături cu roboții, încheiem cu Freak show vol 2 (10 octombrie), cu Florin Piersic Jr. Între aceste coperte ne întâlnim cu actorii Teatrului Național București (Oana Pellea, Ion Caramitru, Florentina Țilea etc.), în Jurnal de România 1989, cu cei de la Odeon București (Pavel Bartoș Elvira Deatcu), în Liniște! Sărut, acțiune!, de la Nottara (o Lecția foarte modernă), Naționalul din Târgu Mureș (Hoții regizat de Cristi Juncu), Teatrul Act (Rosto, regia Al Dabija, cu Marcel Iureș), cu fosta noastră studentă la Regie Daniela Mititelu (Teatrul de Stat Constanța), Teatrul Tineretului etc. Trei highlight-uri internaționale în exclusivitate în România, așa cum i-am obișnuit pe spectatorii noștri (Susanne Kennedy, Improbotics și TheAItre, voi reveni cu detalii), spectacole, instalații imersive, performance-uri, expozitii, lansări de carte, conferințe etc. Le anunțăm în curând.

- Festivalul are un nou prieten, roboțelul Pepper, care între timp v-a devenit și asistent personal, un loc râvnit cu siguranță de mulți tineri care visează să muncească în lumea artei. Ce va face Pepper?

- Pepper va cânta, va dansa, va vorbi despre FITPTI, va spune texte teatrale, va face selfie-uri cu publicul. Infinite mulțumiri celor de la Iris Robotics, personal lui Andrei Iulian Marin.

- Pe viitor, ca o proiecție, credeți că roboții ar putea înlocui actorii? Oare cum ar arăta Capra cu trei iezi în varianta lui Pepper, dacă ar fi să fie scenarist și regizor?

- Logica potrivită nu e aceea a înlocuirii, e cea a extinderii posibilităților de expresivitate. Deja facem asta la Teatrul Luceafărul. În Pisica verde sunt luminile inteligente, sistemul silent disco utilizat pentru prima oară în teatrul românesc, e teatru imersiv. În Istorie la persoana I operăm cu proiecții video animate, prin completarea digitală a actorului live.

- Invitații sunt pregătiți, programele sunt gata, afișele stau să iasă din tipar, dar publicul? Cum credeți că va primi publicul, după o perioadă destul de lungă de stat acasă, noua ediție?

- Orizontul de așteptare e larg, îl simțim, ni se transmite. E un semn care ne dă susținerea de care avem nevoie. Când Asociația Europeană a Festivalurilor cu sediul la Bruxelles îți atribuie labelul „festival remarcabil”, când CNADTCU, forul academic cel mai înalt, include FITPTI printre evenimentele teatrale care contează în evaluarea activității de cercetare, ce altceva mai poți face ca selecționer decât să fii mulțumit și să mergi mai departe, indiferent cât de complicat e!

- Sunteți un om de teatru cu probitate, apreciat, îndrăgit, cunoscut pentru implicare nu doar în sălile de spectacol, ci și în amfiteatrele studențești, publicist cunoscut. Vin cu o întrebare personală – v-ați temut pentru FITPTI în ultimul an? Nu e ușor să duci proiectele mai departe în vreme ce oamenii stau pitiți în casă, nu este ușor să motivezi actorii. Uneori, nici pe tine, ca om, nu este deloc ușor să te motivezi. Ce v-a mânat în luptă?

- Mă motivează așteptările oamenilor, pasiunea pentru teatru, dorința de a dărui celorlalți cât mai mult din priceperea mea. Lumea zice că sunt un om care nu renunță ușor, alții zic că sunt inflexibilă, incomodă, io (îmi place mult limbajul ei ardelenesc – n.m.) zic să sunt tenace, iar tenacitatea vine și din expertiza teatrologică. Educația mea ardelenească m-a modelat în sensul de-a face lucrurile cât mai bine, de-a nu abandona, de-a mă lupta pentru convingerile mele.

- După cuvenita reverență pentru munca și eforturile tuturor celor care vor face ca FITPTI să readucă bucuria în publicul ieșean, aș vrea să vă întreb (în șoaptă) ce planuri aveți pentru 2022? A 15-a ediție trebuie să fie cu focuri de artificii, nu-i așa?

- Chiar dacă nu am avut niciodată focuri de artificii la deschidere și la închidere (la cât ar costa, aduc două, trei trupe în festival și prefer varianta aceasta!), în interioritatea lor toți cei ce participă la FITPTI au o combustie sufletească ce bate în intensitate sclipirea efemeră a artificiilor. Și asta e de o mie de ori mai important, pentru că lasă semne care dăinuie întreaga viață, nu sunt o perdea de fum risipită în câteva minute.

Maura ANGHEL

Caseta

Oltița Cîntec este critic de teatru, doctor în Teatrologie, curator al FITPT și director artistic al Teatrului „Luceafărul” din Iași, președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru România (AICT.RO), conf.univ.dr. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte ″George Enescu″ din Iași. Articolele și studiile sale au apărut în reviste academice, de teatru și de cultură din țară și străinătate. A făcut parte din jurii de specialitate și a susținut prelegeri despre teatrul românesc în țară și în afara granițelor. Este autoarea mai multor cărți de teorie și istorie recentă a artei spectacolului, multe dintre ele premiate.