Majoritatea romanelor istorice nu reusesc sa imbine fictiunea si arta relatarii,cu evenimentele care au zguduit lumea in urma cu cativa ani; de aceea multe dintre lucrurile pe care le stim in prezent despre conducatori si razboaiele purtate de ei, raman incerte, iar mintile noastre nu percep cu adevarat scopul care a dus la luarea unor decizii ce au schimbat viitorul pentru atatia oameni.
Cand am inceput sa citesc Biciul lui Dumnezeu nu stiam la ce sa ma astept, dar cartea m-a surprins inca din primele pagini prin modul in care relateaza actiunea, imbinand istoria cu realitatea. Este alerta si cursiva. O carte pe care cu greu o mai lasi din mana, iar atunci cand iti dai seama ca mai ai doar un capitol din ea simti un sentiment de sfarseala si parere de rau.
Romanul este construit ca o poveste, pornind de la luptele duse de huni impotriva romanilor si modul in care acesti barbari au reusit sa-i infranga de nenumarate ori. Hunii nu traiesc asemenea romanilor, in case si palate ,imbracati doar in matasuri. Nu stiu sa scrie, nu au cunostiinte despre ce inseamna muzica sau filozofia. Dispretuiesc adaposturile normale, ard totul in cale, distrug si omoara, romanii descriindu-i ca fiind un popor urat si necivilizat. Chiar si asa, hunii i-au dominat o perioada de timp si William Dietrich reuseste sa contureze strategia si modul de viata si de gandire al acestora.
Au avut un conducator de care romanii se temeau. Nu indrazneau sa-i pomeneasca numele. Stiau ca la cuvantul sau mii de barbati se adunau si formau o armata puternica ,care ar fi putut sa distruga orice cetate care incerca sa le opuna rezistenta. Numele lui era Atilla, supranumit ’’Biciul lui Dumnezeu’’.
Actiunea propriu-zisa incepe cu atacul hunilor impotriva orasului Axiopolis, care se darama sub ochii barbarilor. Negustorul Simon Publius, in incercarea sa de a-si salva fiica, pe Ilana, face un pact cu generalul de razboi al lui Atilla, Edeco si le deschide portile orasului hunilor, sperand ca astfel le vor curma viata. Dupa ce priveste cu durere cum prietenii si vecinii lui sunt baricadati in biserica si arsi de vii, el se intoarce spre Edeco si ii cere sa-si respecte promisiunea, dar hunul mai pune o conditie in urma careia il va elibera si-l va lasa sa plece, alaturi de ceilalti supravietuitori: sa i-o dea pe Ilana. Simon refuza si este ucis sub ochii fetei sale, care este luata de catre Skilla, nepotul lui Edeco, care se indragosteste de ea.
In Constantinopol, Chrysaphius, ministrul imparataului Imperiului Roman de Rasarit, Teodosius al II-lea, se hotaraste sa-l cheme pe Edeco la el si incearca sa-l convinga pe hun sa-l ucida pe Atilla, cu scopul obtinerii unei sume importante de galbeni, promitand in acelasi timp siguranta in spatele zidurilor Constantinopolului si tot ce-si va dori, inclusiv propria casa. Desi Edeco pare a se invoi, le impartaseste ideea lui Chrysaphius lui Skilla si Onegesh (un locotenent al lui Atilla, de origine romana) si afirma cu amuzament ca de indata ce l-ar ucide pe Atilla, ar fi prins in scurt timp si fiert de viu, nevand nici macar timp de a se bucure de rasplata pe care avea sa o primeasca. Cu toate acestea, umareste planul ministrului.
Cativa soldati romani, alaturi de Bigilas, talmaci si complotist, Jonas Alabanda, un tanar scrib roman, care cunoaste limba hunilor, aflati sub conducerea lui Maximinus, reprezentantul imparatului, pornesc spre Atilla pentru a incheie o intelegere. Pe durata calatoriei se creeaza o dusmanie intre Skilla si Jonas, iar cand mica delegatie ajunge la Atilla, animozitatea dintre ei creste. In plus, Jonas se indragosteste de Ilana, pe care este hotarat sa o salveze, iar din acest punct, fiecare personaj pare a actiona pe cont propriu luptand pentru putere, dorinta sau dragoste.
Dietrich a reusit sa scrie unul dintre cele mai bune romane istorice din cate am citit, a descris si conturat cu exactitate si detalii scene de batalie ,dandu-mi impresia ca ma aflam alaturi de huni sau de romani, in incercarile lor de a cuceri, de a distruge si de a-si infrange dusmanii. Salem Statesman spune ca este Un roman pe care il savurezi ca pe un vin vechi.
Eu consider cartea ca pe o poarta spre trecut si o intoarcere in timp in istorie, pe care orice cititor, dornic sa citeasca un roman complet, atat de dragoste, cat si de mister, actiune sau razboi, ar trebui sa o faca, macar o data in viata.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau