Big Brand Tismaneanu
Dimensiune font:
De pe divanul „Dilemei vechi”, unde l-au tolanit redactorii revistei (http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=235&cmd=articol&id=8883), Vladimir Tismaneanu reuseste sa se culeaga si sa emita urmatoarea cugetare, apropo de „atacurile” la care a fost supus Raportul de condamnare a comunismului:
„Alte atacuri vin din sfera „noii“ stangi, din zona unui fel de anarho-luxemburghism combinat cu Zizek, Baudrillard si Badiou, de la neofiti si veleitari al caror vis este sa le dau numele si sa intru in polemica cu ei. Ei bine, nu voi face acest lucru.”
Zicerea lui Tismaneanu este aiurea dintr-un motiv foarte simplu: Raportul nu e un domeniu privat, administrat de un Tismaneanu in rol de arendas arbitrar. Tocmai pentru ca s-a insistat atat de mult pe relevanta lui nationala (si chiar internationala!), coordonatorul raportului avea datoria sa raspunda criticilor punctuale aduse raportului, cu conditia, evient, ca aceste critici sa aiba o articulare ideologica-stilistica satisfacatoare pentru standardele minime de civilizatie a dialogului.
Or, ce s-a intamplat? S-a intamplat faptul aparent curios ca Tismaneanu a raspuns doar ordurilor de felul Vadim Tudor. N-a raspuns intelectualilor, a raspuns maimutelor. De ce zic ca acest lucru este aparent curios? Pentru ca o astfel de practica este curenta in Ro, in randurile unei anumite clase de intelectuali din care Tismaneanu face parte.
Pentru ei nu exista idei, exista doar aure si branduri (ziceam acum catva timp: „procesul comunismului a fost o operatiune glorioasa si colectiva de branding intelectual si politic, poate cea mai importanta de dupa ’90”). O critica este pentru ei un atac la persoana, venit din partea unui ins dupa toate probabilitatile neigienic, animat de mobiluri dintre cele mai desucheate, rezumabile la dorinta viscerala de a li se raspunde de catre Marele Intelectual si a capata astfel consistenta ontologica.
Aceasta specie de intelectuali nu poate fi judecata la rece. Ea poate fi doar iubita.
Ceea ce spune involuntar mult despre adevarata ei forta. Care e apelabila ca debilitate. Ce este mai usor: sa „polemizezi” cu Vadim Tudor, Bondrea & alti insi care se lezeaza singuri, sau sa intri dialog cu un ins care manipuleaza idei, nu emotii?
Lucrurile devin cu adevarat gretoase in momentul in care specia aceasta de intelectuali paraseste literatura lirica pe care o deretica de obicei pentru a organiza defensiva.
Exemple recente.
Lui Ciprian Siulea i-a fost respinsa o carte de la Polirom pentru singurul motiv ca in ea erau atinse persoane de neatins (printre ele, Tismaneanu). Cum dl Lupescu este editorul lui Tismaneanu si il are consilier pe cainele de paza Mihaies, nu s-a complicat. La fel s-a intamplat cu un volum colectiv semnat de intelectuali precum Alex Cistelecan, Vasile Ernu, C Rogozanu, Ovidiu Tichindeleanu, Ciprian Siulea etc., care dezbateau critic Raportul Tismaneanu. Polirom a spus pas, si nu doar Polirom. Cartea o sa apara in… Basarabia, la Chisinau. Or fi insii de mai sus neofiti si veleitari – dar atunci de ce maruntele lor contributii ii inspaimanta pe Volodea & Friends?
Sursa: http://revistacultura.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau