Biserica Rotondă din Geoagiu-Băi

 Tot în judeţul Hunedoara, în ţinutul capitalei Statului Dac, dar şi a Provinciei Romane Dacia, se află şi unica biserică de tip rotondă păstrată pe teritoriul României, aceea din localitatea Geoagiu-Băi. La fel ca şi în cazul bisericii din Densuş, ori a aceleia din Streisângeorgiu, materialele folosite la construirea ei au provenit, în majoritate, de la edificiile antice, respectiv de la vechi edificii romane din zona Geoagiu.
Faptul că la Sarmisegetuza Regia, apoi la Ulpia Traiana Sarmisegetuza şi în împrejurimile lor, unde s-au construit aşezări civile trainice, s-au folosit în Antichitate mult piatra cioplită şi cărămida romană – materiale de construcţie foarte rezistente, a favorizat, ulterior, construirea în acelaşi areal, în apropierea lor, a unora dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult creştine dintre cele care ni s-au păstrat pe întreg teritoriul ţării.

 Materialele de construcţie ale dacilor şi romanilor au fost reciclate la construirea de biserici, care au rezistat până astăzi. Căci nu doar în ţara Haţegului s-au construit biserici, cel puţin după etapa migraţiilor, ci în multe alte locuri din România. Dar cele mai multe s-au ruinat relativ repede. Arheologii au confirmat, în multe situaţii, faptul că unele dintre bisericile medievale de la noi, fie ele ortodoxe, catolice, luterane, reformate sau unitariene, au fost construite pe amplasamentul unor biserici anterioare lor, care se ruinaseră, din varii motive. Un motiv fundamental, în toate cazurile, sunt materialele de construcţie folosite. Dacă materialele nu sunt solide şi durabile, iar tehnicile de construcţie nu sunt avansate, este firească viaţa scurtă a oricărui edificiu.

 Băile Geoagiu le erau cunoscute romanilor, care au profitat de valoarea apelor termale de aici, cum demonstrează vestigiile romane descoperite. În epoca romană, ele se numeau „Thermae Germisara”, sau „Germisara cum Thermis”. Acolo era şi Castrul roman Germisara, fost castru de unitate auxiliară, alături de o aşezare civilă. Viaţa socială în zona Geoagiu era foarte intensă, cum o dovedesc descoperirile arheologice, între care statui ale lui Esculap şi Egeea, templul dedicat Nymphaelor, obiectele din metal preţios – şapte plăcuţe votive din aur, statui, monede. După retragerea romană, băile au fost şi ele abandonate, până către mijlocul secolului al XVI-lea, când Regina Isabella a Ungariei, soţia Regelui Ioan I Zapolya, le-a restaurat, spre folosul terapeutic.

 Biserica Rotondă din Geoagiu Băi se presupune a fi fost edificată tocmai în intervalul de timp cât zona a fost abandonată, respectiv către sfârşitul secolului al XI-lea, începutul celui de-al XII-lea. Aşa se explică faptul că la construirea ei s-au utilizat piatră de râu şi multă cărămidă romană luată de la fostele edificii antice abandonate.

 Nava circulară a edificiului are diametrul de 5,5 m, iar la răsărit ea se continuă cu o absidă semicirculară lungă de doi metri, acesta fiind altarul. Lungimea construcţiei este de 7 m în interior şi 9 m în exterior, zidurile fiind, deci, foarte groase, respectiv un metru. Portalul actual de pe latura de Sud-Vest, prin care se face intrarea în edificiu, a fost realizat ulterior, iniţial biserica având un portal mai înalt. Cele şase ferestre dispuse de jur-împrejurul clădirii, dintre care cea de pe latura de apus este rotundă, celelalte fiind dreptunghiulare cu închideri semicirculare la partea superioară, trădează amprenta stilului romanic în arhitectura lăcaşului.

 În jurul bisericii există un cimitir, în care, cercetările arheologice recente (1993-2000), au stabilit că primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, iar ultimele s-au făcut în secolul al XVIII-lea. Vechimea mormintelor a dus şi la concluzia stabilirii cu aproximaţie a datei de zidire a Rotondei.

 Ctitorii iniţiali ai bisericii nu se cunosc. Conform legendei, ei ar fi fost războinici catolici cruciaţi, care se întorceau de la Ierusalim, pe drumul roman existent pe Valea Geoagiului. Cert este faptul că primii proprietari ai Rotondei au fost nobilii din familia maghiară Akos, din Geoagiu. În secolul al XVI-lea, la Reformă, ungurii din Transilvania au renunţat, în marea lor majoritate, la confesiunea catolică, îmbrăţişând fie calvinismul, fie unitarianismul. Aşa a devenit Rotonda, fostă catolică, lăcaş calvin, iar în acelaşi secol al Reformei, în imediata ei vecinătate s-a construit o altă biserică, mai încăpătoare, în stil gotic, tot cu materiale de construcţie antice: cărămidă şi pietre funerare romane. Poarta este străjuită de statuile a doi lei. După construirea bisericii gotice, Rotonda a devenit capelă, slujbele religioase fiind oficiate în biserică.

 Comunitatea calvină fiind însă pe cale de dispariţie în zona Geoagiu, ambele edificii de cult păstrează aura trecutului, mai mult decât viaţa prezentului. Rotonda, îndeosebi, este de o rară valoare arhitectonică, culturală şi religioasă, ea fiind unicul monument din România, în acest stil arhitectonic, păstrat în întregime până astăzi. O dovadă a întrepătrunderii fructuoase şi frumoase a mai multor epoci istorice, culturi şi confesiuni religioase, pe teritoriile locuite de către români.
dr. iur. Maria Mihaela Stan