Buna seara, Melania, in ce incurcaturi ai mai intrat?
Dimensiune font:
“Bună seara, Melania” este o carte pentru cei ale căror preferințe literare oscilează între relaxarea evocată de dulcele stil boem al anilor ’50 și plăcerea suspansului pe care numai un roman polițist ți-o poate da. Rodica Ojog Brașoveanu reușește (din nou) să îmbine fericit cele două stiluri, prin personajul principal – Melania Lupu.
Aceasta, o bătrânică simpatică trecută de 65 de ani, cu o slabiciune pentru dulciuri de casă si politețuri excesive, ajunge în mijlocul unui jaf pe care ea însăși îl plănuiește, având însă grijă să pozeze tot timpul în postura de victimă. Și cine ar putea banui-o de ceva necuviincios pe Melania, în rochițele sale cu guler pepit și apretat, afișând tot timpul o mină sfioasă în timp ce își flutură genele cu cea mai pură inocență din lume.
Chiar și prietenii ce o cunosc de-o viață o suspectează mai degrabă de naivitate și o tratează cu indulgență, ca și cum n-ar fi în toate mințile – “Melania, şef de bandă! E prietena mea din copilărie, domnule maior, şi ţin la ea. Ne leagă nişte ani, o tinereţe, mi-a botezat băiatul, dar asta nu mă impiedică să vă spun că, oricât te-ai strădui, n-ai să intâlneşti intr-o viaţă o fiinţă mai tâmpită! Cine işi închipuie că e senilă se inşală amarnic! Aşa a fost şi la 20 de ani şi la 40. ”
În schimb, periculoșii gangsteri ce lucrează pentru ea sunt convinși că femeia din spatele jafului, creierul întregii operațiuni, trebuie să fie un gangster de prima mană. Singurul confident al bătrânei este omniprezentul motan Mirciulică, spre disperarea maiorului Cristescu, însărcinat cu rezolvarea cazului, care o numește “nebuna cu motanul”. Nici celelalte personaje ale cărții nu sunt mai prejos, toate fiind puse să treacă prin situații limită, când de râs, când de plâns, culminând cu gesturile ce frizeaza alienarea mintala ale Melaniei, în încercarea ei de a face ca totul să decurgă conform planului.
Ca și în “Cianură pentru un surâs” sau “320 de pisici negre”, celelalte cărți ale seriei, Melania Lupu reușește un număr formidabil, captivand cititorul prin candoarea ei, fiindu-ți imposibil până la urmă să o acuzi sau să o judeci de ceva.
“E amorală. Ceva ciudat! Nu şi-ar băga niciodată mâna în buzunarul cuiva, pentru nimic în lume n-ar comite o impoliteţe, amabilitatea şi generozitatea sint însuşirile ei fireşti, dar la fel de firesc i se pare ca “Femeia cu evantai” să-i aparţină pentru că pur şi simplu tabloul îi place, a făcut o pasiune smintită pentru el şi nici nu-i trece prin cap să şi-o înfrâneze.” – Maiorul Cristescu
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau