Buruiana Neagră și Mladen: Basmul, așa cum ar trebui el să fie.
Dimensiune font:
Se întreabă uneori oamenii ce ar spune zidurile dacă ar prinde grai. Probabil că pereții noștri ar putea spune pe nerăsuflate „Buruiana Neagră”. Aceasta a fost povestea pe care am citit-o și spus-o de cele mai multe ori în copilărie. Seara, după ce mama ne stingea lumina, fie ne ascundeam sub pături și citeam basme la lumina lanternei, fie le povesteam pe șoptite, să nu ne audă părinții (bineînțeles, știau).
Basmele lui Colin au un farmec aparte, și povestea plăntuței fermecate este probabil printre cele mai reușite. Începe ca o poveste obișnuită: un om sărac, cu mulți băieți (cam neisprăviți), se vede nevoit să-i trimită în lume. Ca în mai toate poveștile, mezinul e înzestrat cu hărnicie, curaj, inventivitate și… politețe (și asta e o armă, se pare, cel puțin împotriva vrăjitoarelor cu nas de fier). Și totuși Ianoș e un altfel de Făt-Frumos: nu stă la vrăjit fete de împărat, nu merge să omoare scorpii și balauri, și nici nu scapă de la moarte gâzulițe și pești fermecați. Are destul de furcă și așa cu un grof grăsan și hrăpăreț. Ceea ce nu înseamnă că nu are parte de aventuri fantastice, și că nu își face prieteni adevărați (dar nu spun mai multe pentru că aș strica surpriza).
„Mladen, fiul ursului” e povestea unui băiețel găsit în pădure de un urs. Mladen crește împreună cu ceilalți ursuleți și ia parte la giumbușlucurile lor drăgălașe. Însă, odată mare, află că nu aparține neamului urșilor și își părăsește familia adoptivă care-l înzestrează cu un ultim dar magic.
Mladen intră argat la un popă (episod în stilul vestitului Păcală, așa cum l-a scris Mitru), își ia tovarăș de călătorie un cal vorbitor și înfruntă o întreagă familie de balauri – care de care mai răi și mai vicleni, desigur.Comori ascunse, o fată frumoasă ținută prizonieră de un zmeu urâcios, cucerirea castelului din nori, toate se regăsesc în povestea viteazului care descoperă în cele din urmă că adevărata putere de a învinge răul nu stă în pumnii lui de voinic și nici măcar într-o ghioagă de fier, ci în altceva, ceva ce oamenii au uitat de mult…
Cartea pe care o răsfoiam noi pe sub plapumă s-a pierdut sau poate rupt de multă vreme. Însă recitindu-le acum, după aproape un deceniu, basmele lui Colin încă mă mai surprind prin complexitatea și melodicitatea lor ușor stranie și irezistibilă.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau