Caderea lui Hyperion – Dan Simmons

Caderea lui Hyperion  de Dan Simmons este a doua parte a Canturilor si continua povestirea calatoriei celor sapte pelerini catre enigmaticele Cripte ale Timpului, care atuci cand vor fi deschise vor schimba pentru totdeauna destinul Web-ului si al omenirii.

Romanul descrie inevitabila prabusire in haos a Hegemoniei Omului. Citatul de la inceputul cartii mi s-a parut foarte interesant: “Poate intra oare Dumnezeu intr-o competitie serioasa cu creatura sa? Oare un creator, oricare ar fi el, poate intra intr-o competitie serioasa cu creatia sa?”

Pelerinii care isi povesteau vietiile in Hyperion, romanului anterior al Canturilor sunt inlocuiti cu cibridul Joseph Severn. Acesta este o reconstruire a personalitatii poetului John Keats si viseaza cumva aventurile pelerinilor prin geamanul sau.

Din primele pagini ale romanului aflam deja ca razboiul cu Expulzatii a inceput, iar acest eveniment este sarbatorit printr-o importanta petrecere in capitala Hegemoniei. Adevaratul motiv al chemarii lui Joseph Severn la petrecere si mai tarziu la mai toate sedintele informative ale consiliului de razboi nu sunt nicidecum desenele pe care acesta ar fi trebuit sa le faca Meinei Gladstone, conducatoarea Hegemoniei. De fapt, toata lumea este intersata de faptul ca barbatul reuseste sa viseze intamplariile prin care trec pelerinii in misterioasele Cripte ale Timpului.

Pe parcursul romanului povestirea ia multe intorsaturi neasteptate, iar cititorul se transforma in martorul unor rasturnari de situatie spectaculoase. Din innodarea evenimentelor aflam soarta colenulului Kassad, care de bunavoie intra in lupta cu Shrike, o creatura atemporala care refuza sa se supuna legiilor fizicii.

De rezultatul acestei inclestari titanice par sa depinda mai multe decat imaginatia cuiva poate cuprinde. Din lumea zugravita intre vis si realitare aflam povestea succinta a parintelui Lenar Hoyt si a lui Het Masteen, precum si pe cea a lui Martin Silensius, care isi continua epopeea in pustiul Oras al Poetilor. Dan Simmons mai povesteste si despre scufundarea in abisul inimii TehNucleului a lui Brawne Lamia si a lui Johnny, dar si despre enigmatica intalnire a Consulului cu Expulzatii.

Pe masura ce actiunea romanului se desfasoara panza neagra ce tine Hegemonia Omului la un loc pare sa se restranga.Omenirea realizeaza ca a fost aruncata intr-un Ev Mediu al sufletului chiar de propria creatie. Ei sunt ajutati de Expulzati sa constientizeze ca imensitatea spatiului poate fi comparata cu vastitatea golului, aparent satisfacut de tehnologie, din sufletele tuturor si ca evolutia tehnologica la care s-a ajuns este cu mult inferioara celei sufletesti.

“Iubirea, lucrul cel mai banal, motivatia religioasa cea mai stereotipa, avea mai multa putere decat forta nucleara tare sau decat forta nucleara slaba, decat electromagnetism sau decat gravitatie. Iubirea era toate acele alte forte. Neantul Care Uneste, imposibilitatea subcuantica ce purta informatia de la foton la foton, nu era nici mai mult, nici mai putin decat iubire.”

Caderea lui Hyperion este incontestabil o capodopera, unul dintre cele mai reusite carti ale literaturii SF, un roman de referinta care isi merita pe deplin premiile Locus, SF Chronicle, British SF si Seiun si care se prezinta cu mandrie pe podiumul finalistiilor al premiilor Hugo si Nebula. Nu pot decat sa ii dau perfecta dreptate lui Stephen King cand a spus “ raman mut in fata lui Dan Simmons“.

Sursa: http://nemirabooks.ro