Când Sfinţii fac istorie
Dimensiune font:
Estul a păstrat în calendarul bisericesc şi celebrări ale unor Sfinţi vestici, care au trăit în perioada de dinaintea Schismei din 1054. Astfel, pe 18 februarie, Ortodoxia comemorează pe Sfântul Leon, Papă al Romei, primul căruia posteritatea i-a acordat supranumele „cel Mare”.
Datele biografiei sale sunt precare, însă se ştie că s-a născut în Italia, într-o familie creştină, ajungând arhidiacon al papei predecesor lui, Sixt al III-lea. La moartea aceluia i-a devenit urmaş pe scaunul episcopal roman. A fost la cârma Bisericii Romei între anii 440-461, într-o perioadă plină de dificultăţi atât pentru Biserică - marcată de propagarea a diverse erezii -, cât şi pentru societatea europeană, în special, fiindcă era epoca invaziilor popoarelor migratoare în Europa.
Conducătorul hun Attila, supranumit „biciul lui Dumnezeu”, sau chiar „Antihristul”, s-a îndreptat, în anul 452, spre Roma, în fruntea armatelor sale, după ce distrusese pentru totdeauna oraşul Aquileia, devastase Mediolanum (Milano) şi chiar gonise pe Valentinian al III-lea din Ravenna. Flavius Aetius, comandantul militar abil şi cel mai influent om din jumătatea occidentală a Imperiului Roman pentru două decade (433-454), care îl învinsese pe Attila pe Câmpiile Catalunice, în 451, nu mai putea riposta. Roma nu îşi mai permitea să ridice şi să întreţină o armată, de aceea comandantul a trecut la diplomaţie. El l-a convins pe Papa Leon I să iasă în întâmpinarea hunului şi să îi ceară pacea, în schimbul aurului pe care acela l-ar fi pretins. Nu se cunoaşte de ce Attila nu a profitat de ocazie, şi cum l-a convins Papa să nu atace Roma. Potrivit spuselor lui Attila, nimeni alţii decît Sfinţii Petru şi Pavel, ocrotitorii Romei, i s-au arătat şi i-au cerut să-l asculte pe Papa Leon. Alte surse susţin că Attila era superstiţios din cauza numelui Papei: Leo-Leul. Prima ipoteză este grandios reprezentată de Rafael, în scena din Capela Sixtină care redă momentul întrevederii dintre Papa Leon cel Mare şi temutul Attila.
Peste câţiva ani, în 455, vandalii au ajuns la porţile Cetăţii Eterne, hotărâţi să nu lase în urma lor decât un morman de ruine peste cadavrele locuitorilor săi. Papa Leon l-a îmblânzit pe căpetenia lor Genseric, şi a obţinut favorul de a fi cruţate toate lăcaşurile de închinare, cu toţi cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile, cimitirele au devenit pentru câtva timp adăpostul cetăţenilor îngroziţi; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populaţiei a fost salvată.
Ca orice istorie, relatările de mai sus privitoare la Papa Leon cel Mare vor fi având şi o latură de legendă. Însă dincolo de ea se află, cu certitudine, statura impunătoare a unui om cu frica lui Dumnezeu şi cu iubire de oameni. Aşa îl evocă, de altfel, şi scrierile sale rămase posterităţii.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau