Carl Hiaasen – Bufnita

Nu este usor sa cumperi o carte de pe internet; nu e usor pentru ca in primul rand cele doua-trei randuri scrise despre autor sau despre carte nu te lamuresc la ce sa te astepti, in al doilea rand nu poti frunzari si citi singur cateva pagini pentru a savura pe loc ceea ce vei citi acasa si in al treilea rand esti cumva „constrans” sa te lasi in voia aprecierii altora si sa numeri cate voturi si stelute a primit titlul pe care ti-l doresti.

Asa am cumparat eu cartea de fata; recunosc: m-a atras pretul – unul modic si titlul – un titlu ce promitea ceva interesant.

Despre Carl Hiaasen nu sunt multe de spus: la o simpla cautare pe internet apare ca ar fi din Florida, taram american, ca este de formatie jurnalist, ca are destule carti traduse in multe limbi, ca a castigat mai multe premii literare. Un scriitor si Bufnita lui ce mi-a cazut in mana.

Bufnita e o carte cu adolescenti, scrisa pentru adolescenti. Ea poate fi insa citita la orice varsta; pentru ca e savuroasa si are toate ingredientele pe care si le-ar dori un cititor si mai ales unul tanar: aventura, suspans, dramatism, poveste de iubire, rafuieli intre liceeni, copii inadaptati, parinti egoisti, vesnica disputa intre generatii.

Titlul cartii duce cu gandul la cu totul altceva si pe mine, recunosc, m-a pacalit; este vorba insa de o povestire ecologica de actualitate. Maiestria autorului alearga suspansul prin tot volumul si concentreaza deznodamantul in doar doua pagini: trei tineri incearca sa schimbe lumea, sa schimbe mentalitati: ei dejoaca planurile unor oameni de afaceri profitori ce doresc sa construiasca o casa a Clatitelor pe un teren unde se afla cuiburi de bufnite de vizuina, specie protejata prin lege.

Naratiunea in sine este simpla si are un usor aer jurnalistic. Probabil Hiaasen a redevenit aici copil si s-a gandit sa se joace de-a reporterul si de-a investigatorul. I-a reusit. Personajele sunt bine construite: unele sunt prezentate de la inceput in portrete fixe: ofiterul Delinko sau Curly, altele se construiesc pe parcurs: Roy sau Degete de Chefal. Cartea e placuta la citit, detaliile sunt pitoresti, incurcaturile si situatiile prezentate incita gandirea; ritmul alert si sustinut nu lasa cititorul sa se piarda pe drumul lecturii si-i deschide mereu noi aventuri. Practic, este una dintre acele carti care devine si creste si despre care poti spune la final: de unde am plecat si unde am ajuns. Altfel, Hiaasen este imprevizibil si intoarce povestirea in cele mai neasteptate directii.

Pe langa acestea, Hiaasen este si un atent observator al vietii adolescentine, prezentand cititorilor exact ce vor, intr-un joc al contrastelor bine gandit: un personaj pozitiv pe care il indragesti de la inceput si unul inadaptat, neinteles, razvratit, salbatic si boem pe care iar il placi pentru forta cu care e construit; o familie calma si fericita asa cum isi doreste fiecare copil si una ce nu ofera siguranta, cum din pacate se intalneste adesea; adulti ce se poarta copilareste si copii ce devin adulti fara voia lor sau care au intelepciunea ce le lipseste celor mari.

De remarcat este realismul acestui volum, asezarea actiunii sale intr-o epoca pe care o stim deja si decuparea unui aspect la moda: ecologia; pe de alta parte, tinerii cititori isi vor gasi repede un corespondent  cu care sa se identifice  si, chiar daca pare putin de moda veche, au ceva de invatat de la mai tinerele personaje ale cartii.

Sursa: http://nemirabooks.ro