Carrie – Stephen King

 

Cred că se cuvine ca, înaintea recenziei unei cărţi precum „Carrie” aparţinând unui scriitor atât de mare ca Stephen King, să spun câte ceva despre „istoricul” ei. „Carrie” a apărut în anul 1973 şi este primul roman al regelui horror, Stephen King. Dar, după cum spune chiar el în cartea lui „Misterul regelui: Despre scris”, cartea a avut un „trecut” agitat, ajungând inclusiv la coşul de gunoi, după numeroasele respingeri ale editurilor.

Însă opera a fost „salvată” de către soţia lui, care i-a propus câteva modificări şi o extindere. În prezent, atât cartea cât şi ecranizarea, sub regia lui Brian De Palma, au devenit celebre şi se bucură de o popularitate incredibilă.

Eroina, după a cărei nume a fost dat şi cel al cărţii, este Carrietta White, o liceană de 16 ani. Doar că viaţa acesteia nu este precum a celorlalţi. La şcoală este batjocorită de colegi datorită aspectului fizic şi a naivităţii, iar acasă trebuie să suporte fanatismul religios al mamei sale, înclinat mult spre nebunie.

Iar atunci când Carrie are primul ciclu menstrual, în timp ce face duş la liceu, aceasta se sperie, deoarece nimeni nu o avertizase că aşa ceva i se va întâmpla, şi crede că va sângera până va muri. Iar starea respectivă îi este amplificată şi de colegi care încep să o batjocorească şi să arunce în ea. Este impresionant faptul că, deşi are o viaţă groaznică, suportă incredibil de multe dar continuă să trăiască ca şi cum ar avea o viaţă normală.

Însă nu după mult timp realizează că posedă puteri telekinetice şi se simte în sfârşit superioară colegilor şi totodată îşi dă seamă că poate face ceva pentru a nu mai fi tratată la fel. Acum, respectând zicala „Ce ţie nu îţi place, altuia nu îi face” deoarece nu îmi place să mi se fure plăcerea de a citi o carte sau de a viziona un film fiindu-mi povestit dinainte, vă las pe voi să aflaţi ce se va mai întâmpla cu Carrie. Recomand tuturor cartea, atât dacă sunteţi un fan împătimit al lui Stephen King şi doriţi să citiţi primul lui roman, cât şi dacă doriţi să citiţi ceva bun, care vă va captiva încă din primele pagini şi care vă va rămâne întipărit în minte.

Această carte tragică mi-a confirmat cât de greu trebuie să le fie celor care trăiesc într-adevăr o asemenea viaţă. Atmosfera apocaliptică de la final este redată foarte bine prin pasajul: „Dacă vă număraţi printre nu puţinii amatori de curiozităţi care au trecut prin Chamberlain în ultima săptămână, aţi văzut un oraş ce suferă poate de cancer al spiritului în faza terminală”. Este o carte în care suspansul, sângele, entuziasmul sunt combinate într-un mod unic. Este cartea care l-a ajutat pe Stephen King să facă primii paşi pe drumul către locul unde sunt situaţi marii scriitori ai lumi. Şi au fost nişte paşi mari!

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/