Cimitirul animalelor – groaza si revolta omului confruntat cu ideea mortii

In toate cartile maestrului genului horror cititorul va gasi o anumita doza de imaginatie morbida si impletire a unor stari de spirit si sentimente contradictorii, de la fericire, compasiune, iubire, prietenie, pana la nebunie, ura sau dezgust in fata odioaselor vicisitudini ale vietii. “Stephen King” realizeaza prin romanul “Cimitirul animalelor” o teribila analiza a vietii unei familii marcate de pierderea in conditii tragice a unora din membrii ei. Sentimentul acut de revolta la adresa divinitatii si influentele malefice din preajma casei familiei Creed il vor duce pe Louis, capul acesteia, la alunecarea vertiginoasa, in decursul a mai putin de un an, catre zona intunecata si infricosatoare a nebuniei si sanatatii mintale precare.

Cititorului i se intipareste destul de adanc o propozitie din ‘prologul’ cartii, de dinaintea primului capitol: “Moartea este un mister, iar inmormantarea este un secret.” Astfel putem spune ca tema cartii devine evidenta inca de la inceput, iar surprizele ascunse de autor asteapta sa fie descoperite de cel aflat in fata paginilor. Se releva iarasi acel stil arhicunoscut al ‘regelui’, in care momentele de acalmie sunt urmate rapid de clipele tensionate caracteristice literaturii de suspans. Aceasta scriere terifianta contine elementele intalnite in genul horror, dar si pe unele din textele fantasy, thrillerele psihologice sau creatiile literare cu vagi abordari filosofice si religioase.

Romanul prezinta desfasurarea cosmarului trait pe viu de familia Creed, odata cu mutarea acesteia din Chicago in Ludlow, orasel din Maine, aflat la o distanta acceptabila de Aeroportul Bangor, si la cateva ore bune de Vestul Mijlociu. “King” strecoara subtil in roman anumite detalii conectate la biografia sa, cum ar fi pierderea suferita de Louis in copilarie, slujba acestuia la Universitatea Maine din Orono (unde a studiat “S.K”.) si altele, eventual, ce pot fi descoperite de cititor. Louis, Rachel, copiii – Ellie si Gage, motanul Church, vor avea inca din prima zi dovezi ale unui loc prevestitor de rele, dar, in ciuda ranilor, ce-i drept minore, capatate de Gage si Ellie, niciunul nu va considera, pentru o perioada, ca ‘avertismentele’ si superstitiile respective sunt serioase si intemeiate.

In prima zi de lucru la dispensarul universitatii, Louis va trebui sa infrunte o situatie dramatica, dupa ce un baiat, Victor Pascow, a suferit un accident bizar si de neinchipuit. Acest moment pare sa fi fost declansatorul nebuniei generale in cadrul familiei Creed. Louis si restul familiei sale gasesc adevarati prieteni in vecinii de peste drum, Jud si Norma Crandall. In urma unor discutii din cursul serilor petrecute pe terasa lui Jud, la o bere, Louis intrezareste existenta anumitor secrete bine pastrate de batranul octogenar. Jud dezvaluie, partial, fragmente ale tainelor din Cimitirul Animalelor, un loc situat la cateva mile in spatele casei lui Louis, gasit prin urcarea unei carari, care se pierde in padurea misterioasa din varful dealului. In locul respectiv au fost ingropate cadavrele animalelor de companie ale copiilor din Ludlow, si astfel se arata un atasament special si fascinant.

Dupa aflarea povestilor tragice de la Jud, referitoare la multiplele accidente petrecute pe Drumul National 15, unde si-au gasit sfarsitul numerosi copii si animale de casa, Louis va decide sa ia masuri de protectie a membrilor familiei sale, iar in primul rand cel vizat este Church, predispus la traversarea drumului respectiv si fara a putea fi supravegheat permanent. Insa masurile luate nu se dovedesc suficiente, astfel ca eroul, ajutat de Jud, va descoperi magia neagra si puterea malefica de dincolo de Cimitirul Animalelor. Zona forestiera din acea parte ascunde Cimitirul indienilor Micmac, proprietarii de drept al tinutului umbrit si plin de mistere, presupus a fi salasul unui spirit care imbraca diverse forme, de creaturi grotesti, numit Wendigo. Pe langa terifianta descoperire, Louis are tot mai multe cosmaruri cu aspect de premonitie si avertizare in privinta unor fapte rele si ireparabile, pionul din vise fiind Pascow. Ca si cum pisica nu era un aspect destul de infricosator al remuscarilor simtite, vor urma rand pe rand, ca victime ale spiritului demonic din padure, anumite rude sau cunostinte de-ale doctorului Louis Creed.

Joaca de-a Dumnezeu il va condamna pe erou la sentimente profunde si dureroase, precum dezolarea, insingurarea, autoreprosul, teama si zbaterea sufleteasca, declansatoare a starii de nebunie si paranoia. O cauza a tuturor traumelor fizice si psihice suferite de eroi ar putea fi nesocotirea la timpul potrivit a semnelor si sfaturilor ‘transmise’ de partea luminoasa a vietii si naturii create de Divinitate. Clipele in care Louis si familia sa erau fericiti si uniti in simtiri vor parea tot mai departate, ajungand, aproape, sa fie trecute de personaje in dreptul iluziilor.

Un panseu enuntat de Jud reprezinta o mica esenta a lectiei transmise de acest roman, si anume: “… omul cultiva ceea ce poate… si are grija de ceea ce cultiva.”

“Cimitirul animalelor” constituie o lectura palpitanta, din care un cititor obisnuit cu scrierile horror ar putea desprinde o pilda, si anume ca, sub masca facerii de bine se poate regasi un oarecare egoism al omului, doritor sa aiba puterea divina de a invia pe cei morti. Acest lucru, prin tentativa disperata a doctorului Creed, are drept corolar o eroare marcanta si potential fatala celor dragi, al caror suflet si spirit sunt condamnate la bantuirea casei si padurii blestemate. Se poate spune ca exista o vaga similitudine intre cartea lui “Stephen King” si scrierea lui “Mary Shelley”, “Frankenstein”, acolo unde doctorul avea o motivatie stiintifica de indeplinit, macar in aparenta . Scriitorul dezbate cu subtilitate, in aceasta carte – una din cele mai terifiante ale sale -, ideea mortii si a invierii, precum si cele mai bine ascunse temeri ale omului, prezente in cotloanele mintii si sufletului.

In final, as considera ca romanul “Cimitirul animalelor” este unul destul de bine elaborat, iar “Stephen King” intinde pana la limita suportabilului fantezia morbida si imaginatia care i-au marcat intreaga cariera literara. Desi este o carte ce merita citita de toti fanii genului si autorului, eu unul nu as include-o in topul cartilor preferate, scrise de King. Explicatia este simpla, si anume faptul ca uneori actiunea nu mai pare asa de bine ancorata in realitate, iar fictiunea, teroarea si horrorul duse la extrem nu lasa ‘prea multe’ cai de scapare personajului central. Comparativ cu scrieri precum “Orasul bantuIT” (unde regasim ideea unei creaturi malefice, adaptabile oricarei forme hidoase din cosmarurile personajelor), “Salem’s Lot”, “Shining” etc., aici nu prea se arata luminita de la capatul tunelului, acea speranta palpaitoare si datatoare de incredere in legatura cu izbavirea raului si mantuirea sufletului eroului si apropiatilor acestuia. Cu toate acestea, desi nu se numara printre preferatele mele, gusturile difera, iar alti cititori pot fi incantati pe deplin de scrierea fluida si inchegata, de soliditatea epica sau de suspansul si tensiunea caracteristice operei lui “Stephen” “King” !

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/