Cine era Tinca Vartic, femeia cu care Ion Creangă și-a împărțit viața după ce soţia l-a părăsit pentru un călugăr

După ce soţia l-a părăsit pe marele povestitor din Humuleştii Neamţului, ţiitoarea lui Ion Creangă a fost Tinca Vartic, o tânără armeancă ageră şi frumoasă din târgul de sub Copou, care a avut grijă de el până la moartea survenită pe 31 decembrie 1889.

Neasemuitul scriitor cu straşnic har şi ca învăţător, care s-a născut în satul de la malurile „Ozanei cea frumos curgătoare“ şi de sub Cetatea Neamţ, n-a avut deloc un trai bun, viaţa fiindu-i marcată de nenumărate lipsuri. Provenea dintr-o familie săracă, una cu mulţi copii, iar căsătoria cu fiica unui preot din Iaşi nu i-a adus nimic bun.

În anul 1867, Elena Grigoriu, soţia sa, l-a părăsit pentru un călugăr de la Mănăstirea Golia, lăsându-i în grijă unicul fiu în vârstă de doar 7 ani, Constantin. Povestitorul avea să stea singur şi „cu car de nevoi după el“ până în 1872, când o cunoaşte pe Ecaterina Tinca Vartic, care avea să-i fie alături, dar fără acte legale, timp de aproape 20 de ani.

Adică până în ultima zi a anului 1889, când humuleşteanul deceda în tutungeria din Iaşi a unui frate, pe nume Zahei. Ecaterina l-a îngrijit necondiţionat în momentele când Creangă avea cea mai multă nevoie, deoarece suferea de epilepsie (boală moştenită cel mai probabil de la mama sa), având şi probleme cardiace, fiind supraponderal.

După cum se precizează în cartea „Personalităţi armene - Dicţionar de armeni din România“, Ecaterina făcea parte dintr-o familie armenească ce avea rădăcini vechi prin Moldova. Era fiica lui Andrei, chiriaş în celebra „Bojdeucă din Ţicău“, acolo unde scriitorul se va muta ca subchiriaş, motivul fiind că îi căzuse cu „tronc“ tânăra de doar 19 ani.

Chiar Creangă avea să noteze pe coperta unei cărţi despre întâlnirea cu aceasta: „Astăzi, 16 ianuarie 1872, s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine“. Tinca Vartic, „cea mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare“, n-avea multă şcoală, dar era inteligentă, Grigore Alexandrescu spunând că „Era deşteaptă şi cuminte“, iar Constantin Grigorescu: „Avea darul povestirii“.

„Mi-am luat în casă şi o ţăţacă tinerică, de nouăsprezece ani, pe Ecaterina Vartic, ca să aibă grijă de băiat şi de mine, că de când m-a lăsat diavoliţa (fosta soţie - n.red), nu-s nici bărbat însurat, nici vădoi, ci cum e mai bine: şi una şi alta. Lumea, cum e lumea, că numai moartea îi astupă gura, zice multe. Zice că Tinca-i prea tinerică pentru un drac bătrân ca mine“.

Aşa descria Creangă relaţia cu Tinca Vartic, continuând la fel de hâtru. Se întreba dacă el nu are dreptul la viaţă şi ar trebui să-şi pună unghia-n gât, ca piţigoiul? O mai descrie ca fiind mai bună decât fosta soţie, care și-a părăsit fiul și pe el pentru un călugăr, că nu-i rea de gură, că-i supusă şi credincioasă. „Ţăţica mea e înger de zugrăvit pe icoană“.

Şi aşa se face că în 1879, „bojdeuca“ a fost trecut pe numele celei ce-a fost țiitoarea lui Ion Creangă, după ce humuleșteanul a cumpărat casa. Despre calităţile culinare iată aprecierile lui Creangă: „Când a răsărit luceafărul de ziuă, ne-am întors cu bădia Mihai Eminescu la cuibar (acasă - n.red.) şi am fost primiţi cu alai şi blagosloviţi de Tinca cu borş de potroace“. Ecaterina Vartic a murit în anul 1912.