Comedia ratatilor – Tonino Benacquista

Comedia ratatilor de Tonino Benacquista se desfasoara in Parisul locuit de “macaronari”, dar si in Italia, in regiunea Lazio, undeva intre localitatile Frosinone si Sora.

Imi face o placere deosebita sa citesc carti scrise de autori care vad viata printr-un alt spectru al culorilor decat scriitori clasici. Iar scriitori francezi chiar au cateva culori in plus fata de toti ceilalti.

Tonino Benacquista este un autor francez de origine italiana. Nu am stiut pana la lecturarea acestei carti de existenta acestei minoritati italiene in cosmopolita Franta cu o imigratie dominata de popoarele din fostele colonii sau est europene. Acestia din urma au dat literaturii franceze autorii remarcabili, dominati insa de un tragism al dezradacinarii. Nu este cazul acestui autor, care trateaza problema minoritatii sale nationale cu umor, cu intelegere si, in finalul cartii, chiar cu dragoste.

Cartea  a fost editata de Nemira in colectia suspans, care spune aproape totul despre tipul lecturii.

Actiunea debuteaza cu o vizita a personajului principal Antonino la parintii sai din localitatea Vitry-sur-Seine, un fief al minoritatii italiene. Vizita este o obligatie plictisitoare fata de familie si oroarea de a se intalni cu fostii prieteni din copilarie. Ghinionul ii aduce in cale pe Dario Trengoni, cel mai italian dintre toti colegi din copilarie, care il considera pe Antonino cel mai bun prieten al sau. Il roaga pe acesta sa-l ajute sa scrie o scrisoare de dragoste unei femei necunoscute.

Lucrurile incep sa se deruleze mai repede in momentul in care Dario este gasit asasinat iar Antonino se trezeste proprietarul unei vii in comuna italiana natala Sora, mostenita de la prietenul ucis.

Parizian convins, Antonio accepta cu greu mostenirea care se dovedeste a fi producatoarea a celui mai prost vin din intreaga Italie. Incet, insa, pas cu pas, acesta descopera planul diabolic pus la cale de prietenul sau Dario.

Fara a va dezvalui prea multe din actiunea romanului, va spun doar ca Antonio pune in aplicare acest plan, mai mult dintr-un spirit de gluma, sau poate din cauza genei de “macaronar” complotist care exista in el in stare latenta. Peste noapte, vita de vie mostenita devine o comoara, iar vinul nepretuit.

Din acest moment, de la pagina la pagina, lucrurile capata o viteza ametitoare. Din afacerea de milioane cu vin vor sa  se infrupte cat mai multi. Primii sunt localnici, care afla de clauza care stabileste ca disparitia lui Antonio i-ar improprietari pe ei cu valoroasa vita de vie. Apoi, apare Cosa Nostra americana, cu unul din membrii care face o afirmatie de neuitat : “Nu stiam ca si in Italia poti manca pizza, ca in America.” Apoi serviciile secrete ale Vaticanului si cireasa peste acest frumos tort este pusa de un fost fascist, care se dovedeste a fi cel mai rau dintre toti.

In momentul culminant, viata lui Antonio este salvata de tatal sau, care se dovedeste ca nu este chiar un batranel neajutorat si blazat, asa cum ar tinde sa creada cititorii acestui roman. In ultimele pagini, Antonio isi mai salveaza inca o data viata, de data aceasta chiar in mijlocul Parisului, romanul sfarsindu-se exact acolo unde incepuse.

Comedia ratatilor este o lectura agreabila, care nu are nimic din tragismul pe care ar putea sa-l inspire acest titlu. Acestei carti i s-ar potrivi de minune subtitlul: O intamplare in stil italian.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/