A face o recenzie celui mai rafinat scris din literatura romana inseamna o calatorie in sinteza alchimica a scrisului prozei celei mai rafinate, de stil, pe care marii scriitori ai lumii, precum Edgar Allan Poe, Hoffman, Novalis, Tieck, Villiers de L’isle Adam, dar si Lampedusa in Ghepardul, iar in literatura romana numai unul, Mateiu Caragiale, cel mai rafinat stilist al prozei romanesti, au putut-o interprinde.
La felul alchimic al acestei scriituri, as mai adauga si modul prin care aceasta proza, scrisa la nivelul cel mai inalt, superlativul insusi, corespunde poeziei insesi.
Numarul 4, numarul Crailor de Curtea-Veche (numiti astfel de Pena Corcodusa) adica (intotdeauna trei, ca cei trei apostoli, de fapt patru, ca cei trei muschetari, de fapt patru) cele patru personaje: Pasadia, Pantazi, Pirgu, (toate trei incepand cu litera „P”) carora li se adauga al patrulea personaj, autorul cartii, este un numar, de asemenea, alchimic in care se amesteca personaje diferite. Litera „P” fiind numai numitorul comun, „crailacul” care ii leaga, numarul patru pentru Mateiu, un initiat in hieraldica si numerologie nefiind ales la intamplare, finalul cartii apoteozand cu Cei patru cavaleri ai apocalipsei. Cartea insasi este impartita in patru (aceeasi eterna cifra 4) si anume Intampinarea crailor, Cele trei hagealicuri, Spovedanii, Asfintitul crailor. Evident, semnificatia acestei cifre nu este decat unul dintre modurile amestecurilor alchimice ale lui Mateiu pentru a arata si prin aceast element (cifra 4) modul sau sintetic si alchimic care apoteozeaza in rafinamentul cel mai perfect al scrisului prozei literaturii romane.
Astfel fiecare personaj dintre cele 4, toate ale „asfintitului”, decadentei si rafinamentului, se aseamana intrucatva (deci nu corespunde in intelesul propriu-zis al cuvantului) cu cele 4 tipuri de caractere eterne, cu alte cuvinte cu cele 4 elemente ale naturii. Astfel Pantazi reprezinta elementul apa, un fiu al apei, cel care se naste din apa ca luceafarul, neptunian, fata de Pasadia, terestru. Asa cum Pantazi este legat de mare si prin analogie infratit cu Ahab, vanatorul balenei albe a lui Melville, dar si cu vartejul Maelstromului lui E.A. Poe si Lautreamont din Cantecele lui Maldoror , Pasadia este fiu al taranei. Astfel cuplul Pasadia – Pantazi sunt doua elemente contrastante, doua forte extreme opuse care tocmai de aceea se atrag. Pasadia fiind geniul uranian, terestru, epicurian (fie de exemplu prin legatura prea carnala cu Raselica N) fata de romanticul, neptunianul Pantazi, fiu al apei. Cat despre celelalte personaje, mai ales despre Gore Pirgul, acesta este un alt capitol mult mai vast si specific lasat pentru alta data .
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau