Don Giovanna – Amanda Prantera

Citind pasajele de pe coperta romanului Don Giovanna inainte de a lectura cartea (presupun ca multi procedeaza astfel), dar si la final, am realizat intr-adevar ca Amanda Prantera descrie un intreg spectacol, o opera fermecatoare, amuzanta in care Giovanna este pseudonimul unei artiste.

Inca de la prima pagina ma intrebam daca imi va trezi interesul, tinind cont de structurarea deosebita pe capitole  scurte si titlurile acestora cu numele personajelor care isi expun gandirea ca un amestec de jurnale, sau mai bine spus daca ma va deconecta de viata tumultoasa a familiei mele.

Don Giovannanu m-a dus cu gandul numai la o carte, ci si la arta picturala, muzicala- Don Giovanni de Mozart. Cui nu-i place Mozart, alaturi de un roman de dragoste? Unui indragostit sau ,in situatia mea, unei persoane care a iubit candva la maximum si care incearca sa-si aminteasca citind o poveste romantica din tinutul Umbria, Italia, unde viata incepe sa imite arta in neasteptate chipuri.

Amanda Prantera este nascuta in estul Angliei, dar s-a stabilit in Italia la 20 de ani. Am precizat aceste date despre autoare pentru ca si unul dintre personaje  este scriitor, englez si s-a stabilit in Italia (mi-am amintit de singura mea calatorie de vis in afara granitelor tarii si anume la Roma- un oras plin de istorie puternica, dar si de ruine, de mai multi turisti, decat italieni). Un scriitor nobil  englez , Henry Thirsk, considera ca s-a transformat intr-o nulitate de cand traieste pe pamant italian alaturi de sotia sa, Gaia (un nume interesant, la fel ca si cel al rivalei sale, Joanna Vulpi),  fiind de fapt  pierdut printre randurile romanului sau neterminat. Acesta isi ocupa o vara in folosul comunitatii punand in scena opera Don Giovanni  de Mozart (interpretata prima data la Praga, in 1787- o informatie de cultura generala precizata in roman), dar nu cu actori profesionisti. Sotia sa, Gaia il admira, il iubeste, il ocroteste; poate chiar l-a sufocat cu atata adoratie. Insa nu o condamn, ea stie mai bine ce spune: ”Nu este o treaba usoara sa fii partenera unui scriitor: trebuie sa te gandesti la toate aceste lucruri. Si sa fii foarte atent si foarte sensibil.” Am impresia ca autoarea isi exprima o parte din sentimentele si trairile proprii.

“Ce poate fi dragostea? In ce poate sta dulceata sa?” se intreba Henry cand s-a indragostit de pictorita, Joanna sau Giovanna, cum prefera sa i se spuna, cea care a refuzat un rol din piesa, dar a fost de acord sa realizeze decorul.

Daca ar fi sa aleg intre cele doua femei as opta pentru Gaia, cu toate ca am precizat ca il sufoca pe sotul sau. Dar Giovanna este o femeie mai in varsta, neglijenta cu fizicul ei, neatractiva pentru sotul ei infidel; poate fi un motiv respingator pentru comportamentul sotului sau de profesie avocat. Greu sa iti imaginezi un avocat alaturi de o iubitoare de arta. Cu toate acestea nu sunt de acord cu infidelitatile nenumarate ale lui Orso Maria Vulpi. ”Am nevoie de tine, vulpisoara mea iubita, tu insemni totul pentru mine, esti axa universului meu, fara tine sunt pierdut”. Oare Orso ii adresa aceste cuvinte sotiei sau amantei?

In roman exista pe langa dragoste, aventura, muzica, arta, familie, ocupatii si o intamplare nefericita. M-a intristat povestea cumplita a mortii unui tanar sofer al familiei scriitorului, dar m-au tinut in suspans marturiile mamei sale referitoare la viata de dupa moarte a intregii familii.
Pe parcursul intregului roman pluteste un imens nor plin de emotia reusitei sau nereusitei spectacolului. Visam cu ochii deschisi ca sunt intre spectatorii din seara aceea de sfarsit de vara, visam ca ma bucuram de muzica lui Mozart si de melodia cuvintelor atat de profunde ale scriitoarei Amanda Prantera. Sunt de acord cu decizia lui Henry de a ramane alaturi de iubita sa…” Nicio lacrima de scurs;/Niciun cuvant de spus;/Ziua de vara s-a sfarsit;/Iubirea cea dulce a murit.”

Reprezentatia a avut sau nu succes la public, am aflat citind cu sufletul la gura si va recomand cu placere aceasta lectura, oriunde aveti ocazia (asa cum am procedat si eu: in parc, in oras pe o banca in centru, in tramvai sau in metrou).

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/