Duma Key – Insula Misterioasă
Dimensiune font:
Am ajuns să citesc Stephen King destul de târziu. Dar am recuperat repede. În doi ani am citit aproape toate cărțile lui publicate în limba română, cu excepția seriei Turnul Întunecat. Ma tem că nu o să mă pot opri la cartea a patra. Ultima carte citită a fost, precum spune titlul [articolului], Duma Key și tot ce am putut să fac după a fost să mă întreb: de ce citesc cărțile lui King? Nu, în niciun caz pentru poveste. Îmi pare rău să spun, dar majoritatea cărților lui par a se fi născut pe ideea „Ce ar fi dacă…?”, și de acolo abandonează povestea; se concentrează pe oameni, pe personaje, pe reacțiile si omenia lor. Iar ăsta este un lucru extraordinar.
Să revin la întrebarea “de ce citesc cărțile lui King?”:
1. Stilul său. Simplu, cred că e printre puținii care pot să scrie despre cel mai banal lucru și să-l facă fascinant. Poate să scrie o carte de 600 de pagini care să nu plictisească deloc. Și, întotdeauna, așa cum spune chiar în Duma Key, „adevărul stă în detalii”. Și cât adevăr grăiește!
2. Tema despre care scrie. Eu nu cred că accentul cade pe supranatural. Acesta doar dă un pic de savoare poveștii. În toate cărțile lui, personajele principale sunt oameni care se comportă ca oamenii. Accentuez acest lucru. În Duma Key, scrie despre familie, prietenie, artă. Se poate face un pic o analogie cu Povestea lui Lisey, unde autorul mărturisește că a scris despre mariaj iar Duma Key ar putea fi o poveste despre divorț. Așa cum povestește Chuck Verril, editorul său:
“You know how Lisey’s Story is a story about marriage?” he [Stephen King] said. [...]Then he dropped the other shoe: “I think Duma Key might be my story of divorce.”
3. Personajele. Sunt umane. Aici cred că am spus destul.
4. Amuzant și serios. O carte de a lui e ca un film bun de genul comedy- drama, în momentele când nu e horror. Un moment te face să râzi iar următorul, nu neapărat să plângi, dar să iei în serios lucrurile. Și au fost momente, în Duma Key, când am pufnit în râs. De obicei, de la o singură frază sau chiar un singur cuvânt strecurat acolo unde trebuie. Ceea ce nu pot să spun despre alte cărți, oricât de amuzante se vor ele.
Să spun ceva și despre conținut: Duma Key e o poveste a pierderii, în primul rând; ce înseamnă să pierzi. Și Edgar Freemantle, personajul principal, pierde multe pe parcursul cărții: mai întâi, își pierde brațul drept, într-un accident pe șantierul de contrucții al cărui proprietar era; apoi își pierde soția, care nu vrea să mai aibă de a face un un soț furios tot timpul; Și așa și este! Credeți că Edgar se împacă cu pierderea suferită – nu de la început. Oricum, sfătuit de psihologul său, Edgar se izolează pe o insulă ce ascunde multe secrete și își descoperă un talent ascuns: începe să picteze. Pe măsură ce pictează lucrurile devin din ce în ce mai bune, până când, desigur, se înrăutățesc. Și se înrăutățesc rău!
Un singur avertisment: cartea e plină de suspans ascuns, mai mult un fior nesesizabil, dar e înceată. Evoluția lui Edgar are loc pe parcursul a 400 de pagini, unde supranaturalul se ascunde. E, pur și simplu, povestea unui om care se reface dintr-un accident. Dacă v-a plăcut Povestea lui Lisey, sigur această carte va fi pe gustul vostru.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau