Duminica samarinencei sau despre eliberatoarea onestitate
Dimensiune font:
Duminica a cincea după Înviere este asociată, în Ortodoxie, unui episod oarecum atipic pentru cotidianul evreiesc de acum două mii de ani: întâlnirii dintre Domnul Hristos şi o femeie samarineancă, adică din acel ţinut al Ţării Sfinte situat între Iudeea sudică şi Galileea nordică, locuit pe atunci de către oameni care aveau credinţe idolatre, nu erau monoteişti, ca evreii. De aceea, pentru evrei exista interdicţia fermă de avea vreun fel de legătură cu astfel de oameni.
Cine a fost în pelerinaj în Ţara Sfântă, este imposibil să nu fi ajuns şi la fântâna numită a lui Iacob. Un izvor de apă într-o pustie cum este cea a Samariei, era acum două mii de ani o minune, dar la fel este şi astăzi, cu atât mai mult cu cât respectivul izvor a primit, în mod cert, binecuvântarea Fiului lui Dumnezeu, Care, Om fiind, şi-a ostoit El Însuşi setea acolo, cerând să i Se dea apă din vasul pe care îl umpluse femeia la care face referire Evanghelia.
Dinamica întrebărilor femeii este clar „provocată” de către Domnul Hristos, Care, Dumnezeu fiind, ştia exact lăuntrul ei, aşezarea ei interioară pe un fundament de onestitate, de transparenţă. Deşi aflată într-o stare de promiscuitate morală inadmisibilă nici chiar pentru lumea idolatră în care ea trăia - „Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat.” (Ioan 4, 18) -, stare pe care a recunoscut-o foarte onest în faţa Lui, femeia era, în sinea ei, o căutătoare sinceră de absolut, de Adevăr. De aceea a şi primit răspunsuri foarte elaborate, i-au fost încredinţate direct, clar, adevăruri pe care nu le-au auzit mulţi din gura Dumnezeului Întrupat. Iar momentul culminant al seriei de întrebări şi răspunsuri este: „I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine” (Ioan 4, 25-26). O revelare de Sine a lui Hristos atât de clară şi direct formulată se poate spune că echivalează întrucâtva episodul Shimbării la Faţă, pe Tabor. După momentul acestui adevăr clar revelat, femeia a lăsat din mână găleata şi a dat fuga în cetatea sa, Sihar, vestind tuturor pe Hristos. Este cunoscută în istoriografia Bisericii ca fiind Sfânta Muceniţă Fotinia.
Acesta este mesajul cel mai elocvent al Duminicii Samarinencei: că Dumnezeu Se revelează pe Sine doar celor care-L caută cu sinceritate, neşovăielnic; ceea ce contează întotdeauna în ochii lui Dumnezeu este onestitatea consecventă a omului cu sine însuşi, cu El, cu ceilalţi. Răspunsurile eliberatoare de îndoială vin doar oamenilor eliberaţi din propria lor minciună.
Maria Mihaela Stan
Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau