Dune – Frank Herbert

Frank Herbert a creat universul sau propriu, unic si fabulos. El este papusarul care trage sforile astfel incat marionetele sale joaca o piesa pe un fundal arid,  plin de nisip si aproape total lipsit de apa. La toate acestea se adauga puterea banilor, coruptia si, nu in ultimul rand, religia. Iar cel care cunoaste viitorul este cel care detine puterea absoluta.

Planeta Dune este in mare masura exact opusul frumoasei noastre Terra. Aceasta este o planeta alcatuita dintr-un desert imens, cu conditii de viata dintre cele mai dure si ascunde un secret. Omul a urmarit dintotdeauna dobandirea nemuriri si cunoasterea viitorului, iar Dune oferea ceva unic, si anume uneste aceste doua puteri marete intr-o singur lucru: mirodenia. Mirodenia are calitatea de a-ti prelungi viata, de a impiedica imbatranirea si deschide portile viitorului. Dar ca orice lucru ce aduce puterea, are un neajuns: creeaza dependenta, iar cei care o folosesc in exces devin prizonierii viitorului si ajung sa se piarda in el.

Dune este o carte care capteaza cititorul si il transpune intr-o alta lume. La fel ca si Asimov, Frank Herbert plaseaza actiunea in viitorul foarte indepartat, in care urmasii oamenilor stapanesc universul si uita de planeta-mama, Pamantul. Mita, traficul, justitia coruptia, dragostea, puterea banilor, suferinta, religia, onoarea, razboiul, toate acestea sunt prezente si confera o imagine viitoare a societatii umane de azi.

Omenirea a descoperit secretele calatoriilor interstelare, dar acestea nu sunt posibile fara ajutorul unor „navigatori”, fiinte care reusesc sa aleaga ruta buna din infinitatea de posibilitati. Ghilda este o organizatie care dispune de astfel de navigatori, deci ea controleaza transporturile de orice fel din univers. Totusi, pentru a reusi in calatoriile interstelare, un navigator are nevoie de o cantitate mare de mirodenie pentru a fi sigur de alegerile sale, iar aceasta mirodenie nu se gaseste decat intr-un singur loc din univers: Dune. Deci cel care controleaza planeta, controleaza fluxul de mirodenie, deci este cel mai influent om din univers.

O lupta pentru suprematia mirodeniei se da intre cele trei case mari: Atreides, Harkonnen si Corrino (casa imperiala). Arrakis este numele oficial al planetei, insa aproape toata lumea o stie sub numele de Dune. In afara de substanta datatoare de tinerete,  Dune ascunde multe alte secrete, care odata descoperite si controlate aduc cu ele puterea. Dune este salasul marelui vierme al nisipurilor, marele Shai-Hulud, care este un factor cheie in producerea mirodeniei, si dupa cum descopera cititorul, este important pentru viata pe Arrakis. Pentru bastinasii planetei, fremenii, acest vierme este o fiinta sfanta si divinizata, el fiind un simbolism puternic in societatea lor.

Personal, m-au impresionat foarte mult acesti fremeni creati de Frank Herbert. Duc o viata simpla, sunt grupati in comunitati izolate, ascunsi de arsita zilei in imense sate subterane, sunt educati inca de mici in spiritul comunitatii si al umezelii si formeaza o societate puternica si unita. Religia este sacra, iar simbolurile Arrakiene la fel. Ciclul de producere al mirodeniei are nevoie de un mediu extrem de arid, in care apa este retinuta in adancul nisipurilor de catre pastravii de nisip, care, prin absorbtia apei, explodeaza, producand „exploziile maselor de premirodenie”. Acest lucru, duce chiar la o idolatrizare a apei, o religie bazate pe umezeala, cea care este datatoare de viata si care, prin lipsa ei, ajuta la producerea mirodeniei.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/