DUNE – Frank Herbert

Povestea miraculoasei lumi noi, născută din nisip

Cu mult timp în urmă, când mi-am dorit să citesc seria lui Frank Herbert de la cap la coadă, am fost nevoită să împrumut câte-o carte de la vreun prieten, iar dacă le-am găsit în librării, le-am cumpărat şi, evident, le-am citit într-o altă ordine şi cu pauze destul de mari între volume.

Acum, am avut fericita ocazie să le găsesc pe toate la Nemira, într-un pachet cadou, la un preţ absolut rezonabil, decent şi satisfăcător. Am fost atât de încântată, încât m-am pus pe citit imediat.

La un moment dat am avut ocazia să citesc Dune în original şi pot spune cu mâna pe inimă că traducerea este impecabilă; meritul îi aparţine în exclusivitate lui Ion Doru Brana, traducător şi grafician SF, cu numeroase publicări în CPSF Anticipaţia, almanahul Anticipaţia, Antares şi în aproape toate antologiile de proză SF de dinainte de 1990.

Primul volum, Dune, publicat în 1965, a câştigat în 1966 premiul Hugo Award şi Nebula Award for Best Novel. Frank Herbert ne introduce în lumea tânărului Paul Atreides, moştenitor al Casei Atreides, şi a familiei sale care acceptă să controleze deşertul planetei Arrakis.

Mântuitorul Dunei, al doilea volum apărut în 1969, continuă povestea lui Paul care acum este împăratul universului, Muad’Dib. Adorat de fanaticii Fremeni, Paul înfruntă ura caselor politice strămutate la preluarea tronului.

Copiii Dunei, al treilea volum (1981), descriu o planetă-deşert în plină transformare. Totul este verde şi luxuriant. Condimentele vitale se găsesc din abundenţă. Cei doi gemeni regali sunt crescuţi ca nişte Mesia, iar puterile lor seamănă cu cele ale tatălui lor. Numai că există şi voci care susţin că Imperiul nu are nevoie de aceşti Mesia.

Împăratul-Zeu al Dunei este partea a patra, publicată în 1981, la trei luni după apariţia celei de-a treia părţi. Au trecut secole peste planeta înverzită. Leto, fiul salvatorului Dunei, este în viaţă, dar departe de omenirea a cărei soartă depinde de sacrificiul său.

Ultima parte a seriei, Ereticii Dunei (1984), planeta Arrakis redevine un imens deşert. Rătăcitorii se întorc acasă. Uriaşii viermi de nisip sunt pe moarte. Urmaşii copiilor Dunei, treziţi parcă dintr-un vis, se opun noii puteri religioase numită iubire…

Dune continuă să fascineze o gamă largă de cititori, după aproape o jumătate de veac de la apariţie. Este suficient, cred eu, pentru a rezerva un loc special pe raftul clasicilor din bibliotecile noastre.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/