Normal ca George R. R. Martin nu dezamageste nici in Festinul Ciorilor. De altfel, actiunea cartii curge frumos, in unele momente ia intorsaturi neasteptate, iar personajele sunt vii. Nu exista exagerari inutile ale detaliilor si nici superficialitate.
Totusi, de data asta am si nemultumiri. Una mica si una mare. Citind cartea am avut de cateva ori senzatia ca actiunea, desi ramificata si complexa, tinde sa devina monotona. Asta-i nemultumirea marunta. De altfel, cateva personaje au fost ucise, Brienne incearca sa-si duca la capat misiunea, Arya se descurca exact asa cum ma asteptam s-o faca, unii eroi devin mai importanti decat in cartile anterioare din seria Cantec de Gheata si Foc, altii din contra, isi pierd din insemnatatea.
Cititorului i se da si satisfactia de a asista la momentul mult asteptat, clipa in care Cersei o da in bara sau dupa cum spune o veche vorba din popor, isi gaseste nasul. Multumirea cititorului poate fi maxima, regina care intruchipa raul devine victima propriilor comploturi.
Nemultumirea cea mare vine din faptul ca toate personajele care imi captasera atentia, de care ma atasasem si de a caror soarta eram nerabdator sa aflu, lipsesc in Festinul Ciorilor. Ni se promite ca vor fi prezenti in Dans cu Dragonii ceea ce este o slaba consolare. George R. R. Martin promitea continuarea seriei pentru anul 2006, dar iata ca s-a facut 2010 si inca nimic. Voi incarunti (of, deja e pe cale sa se intample) pana sa aflu ceva despre Tyrion, care este unul dintre personajele mele preferate si pentru care ma tem ca va avea in curand un accident sau poate il enerveaza cineva pe Martin si sub impulsul clipei decide sa-l elimine pe Jon, sa scape de Dany ori sa-l execute pe Brandon. Ceea ce nu i-as ierta.
Stiu, acum vorbesc ca un copil… ma rog, nu vreau sa spun de care. Dar este si altceva care ma preocupa. George R. R. Martin a publicat primul volum al seriei in 1996. Acum suntem in 2010. Asta inseamna 14 ani pentru 4 volume. Cum mai are de scris inca trei volume pentru a finaliza Cantec de Gheata si Foc, ne putem astepta sa faca acest lucru in urmatorii zece ani. Acum are saizeci si doi! Doamne fereste, daca pateste ceva! Mi-e groaza sa ma gandesc ca ar termina altcineva cartea, precum s-a intamplat cu Pandora, in care ce a cladit cu Frank Herbert in doua volume aproape a reusit sa demoleze Bill Ransom cand a ramas singur.
Chiar daca Martin a facut cu noi cititorii cum fac parintii cu copii, adica mananca ciorba daca vrei sa primesti prajitura, tot ce i-as reprosa este ca cele doua feluri se servesc la distanta de ani. Mi-ar fi placut sa ma intind pe canapea si sa citesc intrega serie Cantec de Gheata si Foc fara pauza intre volume, apoi sa recitesc totul urmarind felul in care a construit actiunea, stilul naratiunii si realizarea personajelor, fara sa ma las coplesit de vraja cartii. Daca traiesc mult, poate visul meu va deveni realitate.
Adauga comentariul tau