Sunt un admirator al lui George R.R. Martin inca de cand am citit Regii Nisipurilor si, bineinteles, sunt fan al seriei Cantec de gheata si foc. Festinul Personajelor Ucise mi se pare un titlu mult mai potrivit pentru cea de-a patra carte din serie deoarece in Festinul Ciorilor vor disparea multi dintre eroii principali ai cartii.
Tactica lui George R.R. Martin de a-si surprinde cititorii prin uciderea unor personaje centrale si de a inchide astfel unele fire narative lipsite de orizont si devoratoare de resurse isi arata acum partile mai putin fericite si mai putin banuite. Desigur ca se deschid noi perspective ca de exemplu cea asupra Dornului, asupra Insulelor de Fier si a Braavosului si, de asemenea, apar noi personaje. Doar ca personajele noi sunt departe de complexitatea si savoarea celor vechi. Par simple, schematice, reduse la componente strict utilitare si pare ca singurul lor scop este acela de a justifica anumite actiuni.
Chiar si personajele vechi sunt sterse si statice. Astfel, Jaime nu face decat sa-si vegheze tatal omorat in partea a treia si sa-si priveasca mana de aur timp de 500 de pagini. Doar Cersei reuseste sa mentina o oarecare vioiciune a textului datorita intrigilor ei nesfarsite. Cat despre Brienne … daca in partea a treia rolul ei a fost sa-l potenteze pe Jaime, infatisandu-l dintr-o alta perspectiva, in Festinul Ciorilor nu mai are nici un rol narativ, si cu toate acestea ne impiedicam de ea la fiecare pagina.
Ca si cum nu ar fi fost suficient ca unele personaje au fost ucise, mai sunt si cele care au fost exilate din text. De exemplu, Tyrion nu apare pe nicaieri, iar George R.R. Martin nu ofera nicio explicatie despre disparitia acestuia. Cred ca motivul exilarii lui Tyrion este neputinta lui Martin de a continua cu el la acelasi nivel de complexitate, umor si detasare din primele trei parti. Decat un Tyrion lipsit de umor, ascuns intr-o hruba si chinuindu-se sa aprinda focul vreo 300 de pagini, mai bine fara el.
Avem un Lannister ucis si altul exilat. Lipsa lor atarna greu. Putem spune ca ambii se razbuna pe Martin, lipsind romanul de umor si stralucire. De altfel, umbra personajelor disparute bantuie intreaga naratiune, iar Tyrion bantuie pana si visele lui Cersei. Sam “Ucigasul” este prezent desi este din Nord, dar mare lucru nu i se intampla nici lui, fiindu-i necesare doua volume ca sa calatoreasca pana la scoala de maesteri, timp in care cel mai important eveniment este ca are rau de mare.
Dintre noile perspective deschise doar Braavosul mi se pare realizat cu interes si preocupare pentru detalii. Insulele de Fier si Dornul sunt prezentate extrem de linear, simplist si sunt reduse la cateva trasaturi definitorii, fara detalii semnificative care sa le scoata din anonimat.
La incheierea romanului Martin ne prezinta primul capitol din partea a cincea. Daenerys se pare ca a devenit la fel de statica precum Jaime si este preocupata de masura papucilor si de impartirea dreptatii.
Impresia generala este ca ne aflam in fata unui lucru neterminat. Cred ca George R.R. Martin, la presiunea editorului si a publicului, a strans ceea ce scrisese pana la un moment dat si era cat de cat publicabil si l-a aruncat gurilor hamesite, sa aiba ce sa rontaie cativa ani.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau