La Iași, literatura a fost aplaudată la scenă deschisă

  Herta Müller şi Mircea Cărtărescu au vorbit despre ce înseamnă literatura pentru ei, la „Serile FILIT”

 Literatura a oferit momente de „spectacol”, cu aplauze la scenă deschisă, în Sala Mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi. Aproximativ 800 de spectatori au urmărit, în cele cinci „Seri FILIT”, între 1 şi 5 octombrie, poveştile de viaţă ale scriitorilor invitaţi la cea de-a II-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere.

Printre subiectele care au deţinut ponderea întâlnirilor la care protagoniştii au fost Herta Müller şi Mircea Cărtărescu (3 şi, respectiv, 4 octombrie) a fost literatura ca mod de viaţă. „Dacă n-aş fi început să citesc cărţi şi să merg în direcţia asta, aş fi fost într-o altă situaţie, cu alţi prieteni, în alte împrejurări. Aş fi început să lucrez undeva, la o croitorie într-o fabrică de ciorapi. Aş fi lucrat în fiecare zi, aş fi fost obosită, aş fi avut o altă viaţă şi aş fi avut aceeaşi privire, aceeaşi sensibilitate, aş fi văzut tot ce se întâmplă în jurul meu, dar nu aş fi scris. Aş fi băgat toate cele ce le bag într-un text, le-aş fi băgat într-un ciorap. Şi pe ciorapul ăla nu s-ar fi văzut”, a spus Herta Müller.

Literatura a fost privită însă şi ca „terapie”: „Mă doare, dar mă şi ajută. Şi la scris aşa este. Dacă numai m-ar ajuta, dar mă şi doare... Eu întotdeauna cred că, dacă fac o socoteală, suma este zero. Mă doare atât cât mă ajută. Şi cred că această ecuaţie trebuie să existe. Şi dacă nu există ecuaţia aceasta, nu îmi place textul (...) Numai un text foarte bun şi foarte dens este în stare să-ţi dea acest ajutor şi această durere. Aşa mi-am închipuit eu, că aşa funcţionează, şi acesta este rolul literaturii. (...) Frica este un mare critic de artă”, apreciază Herta Müller.

Pornind de la ideea că „literatura este lucrul fără de care eu nu-mi pot imagina propria viaţă”, Mircea Cărtărescu a oferit publicului o descrie a ceea ce înseamnă „jurnalul” pentru un scriitor:

„Literatura este un organ al corpului meu, mai curând decât un proces de psihanaliză, de sublimare (... ) Jurnalul este cel mai important lucru pe care îl scriu. De fapt, cred că într-un fel, n-am scris niciodată decât jurnal, deşi toate scrierile mele, toate aşa-zisele romane – deşi eu detest acest cuvânt şi cred că n-am scris niciun roman niciodată – toate poemele mele, toate eseurile sunt atât de personale, încât sunt, de fapt, fragmente dintr-un jurnal pe care el îl scriu începând din 15 septembrie 1973, când am avut prima intrare în jurnal şi până în ziua de astăzi, chiar acum câteva ore. Jurnalul este pentru mine un fel de a doua natură, un al doilea eu (...) Unde să mă plâng, dacă nu în jurnal, care este cel mai apropiat obiect de propria mea fiinţă. Nu găsesc atât de des pe cineva pe umărul căruia să plâng. (...) Jurnalul este negativul vieţii tale, este ceea ce îţi absoarbe otrava din trup”.
* * *
David Lodge (Marea Britanie), Guillermo Arriaga (Mexic), Herta Müller (Germania), Mircea Cărtărescu (România) şi Norman Manea (Statele Unite ale Americii) au fost cei cinci invitaţi ai „Serilor FILIT”, la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi.
Gina POPA

„Nu ştiu dacă ceea ce scriu este terapie, nu-mi pot da seama. Eu am atâtea anomalii, ca să spun aşa, atâtea răni interioare, atâtea ciudăţenii, atâtea lucruri puse oblic şi strâmb în minte, încât probabil că nu m-aş putea vindeca cu toată literatura lumii” – Mircea Cărtărescu

„Dacă cineva este foarte depresiv, trebuie să facă bancuri. Şi asta am făcut şi cu prietenii. Nu că ne-a mers bine sau am fost bucuroşi, a fost o preocupare care ne-a redat, pur şi simplu, bucuria de viaţă. (...) Cele mai bune bancuri sunt din timpurile cele mai groaznice” - Herta Müller