Filologul Grigore Botez

Cărturar de vastă cultură, Grigore Botez a fost, înainte de toate, un animator al spiritualităţii ieşene, un pasionat organizator şi un bun conducător de instituţii culturale.

Născut în urmă cu 105 ani, la 15 septembrie 1910, în comuna Hăneşti, judeţul Botoşani, într-o familie de intelectuali, Grigore Botez şi-a făcut studiile în satul natal, la Pomârla şi Iaşi, unde a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii „Al.I. Cuza”. În 1937 este trimis la specializare în Franţa, la Dijon şi ulterior la Paris. Revenit la Iaşi, între anii 1938 - 1948, a fost bibliotecar la Facultatea de litere şi Filosofie şi profesor la o serie de licee din Iaşi: Gimnaziul „Alexandru cel Bun” (1937 - 1938), Liceul „Mihail Kogălniceanu” (1941 - 1943) şi Liceul Militar (1943 - 1944 şi 1947 - 1948).

La 1 iulie 1949, a fost numit director adjunct la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. Apoi, din 1950 şi până în 1976 când s-a pensionat, timp de peste un sfert de veac, a fost directorul acestei prestigioase instituţii de cultură. A muncit cu stăruinţă pentru organizarea şi dezvoltarea bibliotecii universitare, pe baze noi, moderne. A asigurat creşterea patrimoniului de la 600.000 de volume în 1949 la 1.600.000 de volume în 1975. A achiziţionat cărţii rare, periodice româneşti şi străine, documente care constituie un tezaur de cultură. De asemenea, a fost prim director al Complexului muzeal Iaşi (1955 - 1960), revenindu-i meritul de a fi transformat Palatul administrativ în Palatul Culturii, cu salba de muzee ce i se încorporează. A contribuit la inaugurarea Muzeului de Artă (1 mai 1957), a Muzeului Etnografic ( 16 februarie 1958) şi a muzeului Unirii (1959). Copleşit de multiplele activităţi organizatorice, Grigore Botez a elaborat, totuşi, o serie de lucrări dedicate istoriei bibliotecii, biblioteconomiei, istoriei literare şi altele.

Profesorul şi animatorul cultural, Grigore Botez a trecut în lumea umbrelor la 2 iunie 1981 şi a fost înhumat la cimitirul Eternitatea din Iaşi.