Fireştile aspiraţii umane şi împlinirea lor
Dimensiune font:
După Pateric, Filocalia este o altă sursă de înţelepciune patristică, o colecţie de scrieri mai elaborate decât cele din Pateric. Conţinutul ei este explicat în însuşi subtitlul: „culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţa, lumina şi desăvârşi”. Într-unul din volumele Filocaliei traduse în româneşte, al XI-lea, sunt cuprinse cuvinte, scrisori spirituale ale Sfinţilor Varsanufie şi Ioan, pe care Biserica îi comemorează pe data de 6 februarie.
Contemporani cu Împăratul Justinian cel Mare (483-565), unul dintre marii ctitori de cultură bizantină, cei doi Părinţi au fost, la rândul lor ctitori, dar de spiritualitate. Au trăit într-o mânăstire din Palestina, lângă oraşul Gaza, Varsanufie fiind mentorul spiritual al lui Ioan. În această situaţie, Ioan adresa diverse întrebări Părintelui său spiritual, şi primea răspunsuri. Unele, sau poate majoritatea dintre răspunsuri, s-au păstrat peste secole, fiind cuprinse în Filocalie. Desigur, modul lor de viaţă - cel monahal, ascetic - a determinat întrebări şi răspunsuri strict contextualizate. Însă, în esenţă, viaţa omului are aceleaşi coordonate, indiferent de modul sau de contextul în care el trăieşte, prin alegere sau prin conjuncturi. Suntem spirit şi materie, suflet şi trup, indiferent când şi unde ne-am născut sau trăim. Şi avem vocaţia vieţii împlinite, ba chiar a desăvârşirii. Iar în ciuda faptului că goana după „a avea” suprimă multora dintre muritori aspiraţiile mai abstracte şi mai fine decât materia, spiritul, sufletul îşi cer dreptul. Este dreptul la nemurirea frumoasă, senină. Pe care Creştinismul o numeşte, conform Evangheliei, „împărăţia lui Dumnezeu”. Iar nemurirea senină începe din această viaţă, pe care omul o poate trăi senin, sau dimpotrivă. Scrierile patristice tocmai asta fac: direcţionează, ajută omul să trăiască senin, luminat. Îl pregătesc pentru abordarea cu discernământ a rostului său real pe această lume. A le lectura nu este atât de nefolositor pe cât ar părea la prima vedere. Căci nu doar asceţii, oamenii care s-au retras din lume pentru a se adânci în comuniunea cu Dumnezeu, au vocaţia nemuririi senine, ci tot omul, de la Adam încoace. A nega această realitate existenţială este sinonim cu a-ţi nega calitatea de om, singura fiinţă raţional-iubitoare din Cosmos.
O reflecţie asupra împlinirii aspiraţiilor fireşti ale sufletului omului către veşnicia senină pot fi următoarele cuvinte din Scrisorile Sfinţilor Varsanufie şi Ioan: „cel ce voieşte să intre în cetate îşi iuţeşte pasul, în loc să-l facă mai zăbavnic; şi cel ce vede soarele începe repede să lucreze, de frică să nu fie curând împiedicat; şi cel ce voieşte să-şi lucreze ţarina, se grăbeşte ca să nu fie vătămată de neghină”.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau