Florin Manolescu, Mentalistii

Florin Manolescu, Mentalistii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009, 20 pagini, 22 lei

Mentalistii (Alte noua povestiri incredibile) e un sequel la Misterul camerei inchise (Noua povestiri incredibile (Editura Humanitas, 2002), volum prin care criticul literar Florin Manolescu debuta in literatura aproape la fel de glorios ca Ov. S. Crohmalniceanu cu 20 de ani in urma. Florin Manolescu este, daca am numarat eu bine, al cincilea critic literar din perioada postbelica (dupa Alexandru George, Mircea Oprita, Voicu Bugariu si Ov. S. Crohmalniceanu) care scrie in genul literaturii imaginarului – si toti cinci au publicat texte de la onorabil in sus, cel mai bun fiind Crohul.

 

Tipul de inteligenta a lui Florin Manolescu (mai „rece” decat cea intalnita de regula la literati/ critici literari, fiind mai mult logica decat emotionala) il recomandeaza pentru fictiunea speculativa – unde prin insolitarea unor premise oarecare capata efect de realitate, in regim logic, secvente ne-realiste (fantastice, incredibile, extrem-livresti etc).

Mentalistii e mai legat decat volumul anterior, in sensul ca majoritatea povestirilor au o enciclopedie si personaje comune.

 

Revansa – legata prin personajul Otto Flamm de Salatiera – continua O conferinta de pomina din Misterul camerei inchise. O conferinta de pomina era o istorie contrafactuala (intemeiata pe premisa ca generalul roman Varus ar fi infrant in anul 9 d.Hr. „triburile barbare ale germanilor”, in loc sa fie infrant lamentabil) care se juca facand intre Franta si Germania schimb de calitati: francezii erau ca nemtii, iar nemtii ca francezii. Francezii beau bere, bucataria germana exceleaza in icre moi si sampanie; nemtii sunt nepunctuali; Alexandre Dumas e neamt si s-a transformat in Alexander Dumas, iar Contele de Monte-Cristo in Baronul de…; Turnul Eiffel s-a mutat si el in Germania. Toata placerea din O conferinta de pomina era data de felul tacticos si foarte tactic in care Florin Manolescu construia enciclopedia insolita, respectiv contrazicerea enciclopediei cu care care cititorul sau venea de acasa. Totul era vazut prin ochii profesorului francez Jacques Bigot, membru al „Comisiei Internationale a Masinilor cu Aburi”, care venea la Berlin pentru a spulbera aiurelile colegului sau berlinez Otto Flamm, privind posibilitatea ca un motor cu ardere interna sa functioneze.

De data asta, in Revansa, Otto Flamm este cel care face deplasarea: umilit in O conferinta de pomina, el ajunge la Paris, calatorind cu Zeppelinul, pentru a-i umili la randu-i pe francezi intr-o chestiune de teorie a jocului si pentru a recupera un artefact pretios pentru suveranul sau. O buna parte a textului e data de descrierea contextului parizian: evident, Parisul e nemtesc, iar Florin Manolescu se achita cu maiestrie de sarcina de a-l intoarce pe dos ca pe o manusa si de a construi operatiunea de resetare a enciclopediei cititorului sau.

Cum spuneam, Salatiera comunica cu Revansa prin personajul profesorului Flamm – dar nu acesta e personajul principal, ci Arsene Lupin, sterpelit lui Maurice Leblanc. Acest personaj de policier nu e singurul din Mentalistii. Povestirea Un scandal la Bucuresti il aduce in prim-plan pe Sherlock Holmes: motanul vorbitor Haralambie Motas impreuna cu stapanul sau Albert Jochemko (care apar si in textele O poveste de Craciun, Serendipity si Ultima poveste) desfac in bucati si reconstruiesc – gasind ca niste detectivi-critici literari informatia ascunsa– povestirea lui Arthur Conan Doyle Un scandal in Boemia.

Punctul de plecare si motorul stau deci in procedeul de insolitare (Franta dintr-o istorie alternativa, un motan care vorbeste, o calatorie in timp, indreptarea unei povestiri cu Sherlock Holmes care ascunde adevarul, spectacole paranormale la Circ s.a.). Dar prozele lui Florin Manolescu nu se epuizeaza in gasirea unui unghi norocos de refractare a familiarului in nefamiliar. Conflictul si anecdotica pot trece chiar in secundar; calitatea vine mai ales din textura subtila a acestei literaturi, acordul fin intre referintele, apropourile, coincidentele, reluarile, racordurile, simetriile, ironiile sau pur si simplu zgomotul aparent al informatiei fara rol direct.

Cele mai bune sunt Revansa, Saliera si Mentalistii, dar volumul n-are nici o cadere (spre deosebire de Misterul camerei inchise, unde cel putin doua texte puteau sa lipseasca”). E o placere sa citesti o carte de felul acesteia: deh, lucrurile gratuite…

 

Sursa: http://revistacultura.ro