Cu Forma Apei m-am intalnit prima oara in anul 2004, undeva prin iarna. Scria mare, sus pe coperta „The Shape of Water”, jos Andrea Camilleri, iar in mijloc chipul unui barbat cu o frizura italiana care am banuit ca e Inspectorul Montalbano. Tatal meu, un mare amator al genului politist s-a gandit sa ma atraga si pe mine in aceasta lume a misterelor. „Nicio sansa”, am zis eu. Am aruncat cartea intr-un colt prafuit (nici chiar asa de prafuit) de biblioteca. Anii au trecut, coltul acela de raft (care era de asemenea si undeva mai jos si undeva mai dupa un alt corp de mobila) a ramas neatins (deci prafuit). Pana cand intr-o zi nefericita tot de iarna (anotimpul meu favorit) butonam telecomanda televizorului in speranta gasirii unui film de buna calitate si de ce credeti ca am dat? “Il commissario Montalbano” la italieni. L-a inceput am cam strambat din nas, dar actiunea, crimele si misterele m-au atras treptat. Parea o „La Piovra”(mult iubita „Caracatita”) in miniatura. Dupa scurtul episod mi-am adus aminte si de micutul roman care statea ascuns la mine in biblioteca.
Forma Apei este primul roman din seria aventurilor Inspectorului Salvo Montalbano, iar actiunea este plasata in Vigata, un oras din imaginatia scriitorului din Sudul Siciliei. Nu poti sa nu-l iubesti pe acest Montalbano, un polistist modest si cinstit care nu tine cont pe cine jigneste sau insulta atunci cand se implica in rezolvarea unei crime.
Un antreprenor local influent este gasit mort intr-o masina pe o pasune din afara orasului. O zona linistita, pe care deseori se vedeau capre pascand, acum era dominata de traficanti de droguri si de prostituate. Silvio Luparello, decedatul, se pare ca a avut o ultima aventura cu o prostituata si a suferit un puternic atac de cord in timpul acesteia. Caz inchis!(oare?)
Incepea sa-mi placa romanul, pe care le-am aruncat din fata ochilor ani la randul.
Montalbano devine suspicios atunci cand un politician influent, un judecator si un episcop vor inchiderea cat mai rapida a cazului. Eroul nostru castiga o prelungire a cazului de 48 de ore, timp in care lamureste intregul mister. Desi are un inceput lent, odata ce intriga povestea capata proportii si se deruleaza intr-un ritm mai alert.
Sicilian autentic, Camilleri este un maestru atunci cand descrie acesta parte a Italiei si gama larga de interese ale unor personaje din aceasta zona. Colegii lui Montalbano sunt de asemenea niste tipi incantatori. Livia, iubita sa, locuieste in Geneva, iar relatia lor se bazeza mult pe convorbiri telefonice si chiar daca, de obicei, este tentat de alte personaje feminine, el ii ramane credincios.
Mancarea este ca sarea si piperul in romanele italiene. Si, deoarece avem in fata o poveste italiana, nici Camilleri nu ne dezamageste. Montalbano nu se bucura doar de bunatatile culinare ale Adelinei, menajera sa, care umple frigiderul cu o multime de delicatese din fructe de mare, ci si de mancarurile pline de creativitate ale sotiei comisarului.
Facandu-si drum printr-un labirint de inalta coruptie, mancaruri delicioase, focuri de arma razbunatoare si indicii false plantate cu grija, Montalbano este detectivul perfect, care cu siguranta va ajunge la miezul problemei si va elucida mistere.
O conversatie dintre Montalbano si sotia lui Luparello adanceste misterul ce il raspandeste chiar titlul cartii.
„Care este Forma Apei?”
Raspuns: Nu exista o Forma a Apei. De ce? Apa va lua forma vasului in care este turnata.
Un alt lucru grozav pe care l-am intalnit in opera lui Camilleri este acela ca nu incearca sa puna intr-o lumina buna mafia italiana, insa nici nu nutreste un sentiment de antipatie pentru aceasta.
„Forma apei” este un roman care nu se bazeaza doar pe calitatile de detectiv ale personajului principal, ci ofera o satisfactie si o stralucire interioara atunci cand pune in lumina si restul personajelor ce il populeaza. Personajele par rupte din realitate si lipite in paginile operei lui Camilleri. Un roman exceptional care mi-a daruit aceasta pasiune necunoscuta pentru mistere.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau