Gardner Dozois – The Year’s Best Science Fiction vol IV

Din punctul meu de vedere, antologiile Gardener Dozois sunt adevărate repere ale modului cum se scrie science fiction-ul în zilele noastre şi cine vrea să cunoască acest lucru îi este suficient să lectureze un asemenea volum, care reprezintă dacă nu o esenţă a SF-ului contemporan, cel puţin o oglindă fidelă a unei pieţe de carte specializată, cea americană, care numai în 2004 a însemnat publicarea a 1417 romane SF, fără să mai socotim antologiile şi miile de texte publicate în reviste. Volumul de faţă este de fapt partea a doua a antologiei numărul 22, publicată în USA în anul 2005 şi care cuprinde 12 autori, mai mult sau mai puţin cunoscuţi.

Festinul debutează cu Triburile de pa Bela, de Albert E. Codrey, un SF clasic de aventură cu intrigă poliţistă. Autorul este un scriitor full time de fantasy şi horror, din când în când aventurându-se şi pe tărâmurile sefiste. Lucrul acesta se reflectă foarte bine şi în cele 100 de pagini ale acestei nuvele, care abundă de fiinţe belicoase şi crime sadice. Cu toate că povestea are nerv şi logică, calitatea ei nu m-a încântat din 2 motive. Primul, ar fi acela că este scrisă cu fraze scurte, normale pentru un text de aventuri, dar care nu oferă nici un fel de profunzime scriituri. Al doilea, este scena în care personajele autorului nostru rămân fără hrană şi sunt obligate la canibalism. Lucrul este zugrăvit fără nici o emoţie de autor, încât ţi se face rău citind aceste pagini, mai mult din indiferenţa acestuia faţă de încălcarea acestei cutume umane.  Singura problemă a tuturor implicaţi în această dramă este dacă carnea de om are gust de porc sau de vită. De asemenea, mesenii care au solicitat o porţie în plus au fost trataţi cu indiferenţă şi acuzaţi de lipsă de respect faţă de semenii lor din farfurie. Triburile de pe Bela a apărut şi într-unul din numerele revistei Sci-Fi Magazin.

Sitka, de William Sanders, este un text prea scurt, doar 20 de pagini, pentru a fi şi bun. Autorul este un specialist în SF, subgenul istorie alternativă, obţinând chiar două premii Sidewise, acordate celor mai reuşite texte de acest gen literar. Sitka este tot un exemplu de istorie alternativă în care războiul rece dintre americani şi ruşi este dus pe cu totul alte coordonate spaţio-temporale şi cu personaje precum Jack London şi Lenin. Ar fi interesant de aflat chimia scrierii acestui mini text SF : poate a fost o comandă a lui Gardener Dozois către Sanders, de a avea o istorie alternativă în volumul său, sau autorul nu s-a mai încadrat în timpul de predare a manuscrisului şi a tăiat finalul… Pentru că este clar că avem de-a face cu un text sefe care nu apucă să înceapă şi se termină brusc.

Iar Leviathanul plânse, de Daniel Abraham, este o nuvelă  social science fiction, în care intrăm în viaţa unei echipe de specialişti antitero, prinşi în acţiuni specifice dar şi în scene din viaţa lor personală. Găselniţa succeselor acestei echipe, precum şi a autorului textului de faţă, este sistemul de interconectare a acestora, după o tehnologie sofisitcată, care permite vizualizarea în timp real a celui mai ascuns loc. Lucrurile se complică când echipa ucide, din greşeală o fetiţă iar duşmanul, adică grupările musulmane, reuşesc să se infiltreze în sistemul de vizualizare şi comunicare a acestora, un soi de virus care face ca această fetiţă să apară în toate locurile unde echipa acţionează. Nuvela nu este rea de loc, dar prezentarea realistă a atentatelor, soţia bolnavă incurabil a unuia din personaje, fetiţa ucisă din greşeală, fac pe ansamblu să fie un text mult prea amar la lectură pentru a şi place cuiva. Textul a apărut şi într-unul din numerele revistei Sci-Fi Magazin.

Luptătorii, de Colin P. Davies, este prea scurtă pentru a fi demnă de interes. Înainte de a arunca anatema pe acest text, trebuie să recunosc că există short story, de aceleaşi dimensiuni, remarcabile, din nefericire, nu este cazul celui de faţă, unde o fetiţă şi un bunic ies în largul mării cu o şalupă iar noi aflăm, cu această ocazie, că există demoni şi monştrii în adâncuri, care se luptaseră pentru a apăra Portul de origine. De ce, cum ? Nu vom afla niciodată.

Mayflower II, de Stephen Baxter, este un melange de space & time opera, adică două teme atât de dragi cititorilor şi scriitorilor de SF.  Sunt relatate evoluţia şi involuţia unei civilizaţii, la bordul unei astronave, pe parcursul unei călătorii cosmice de douăzeci şi cinci de mii de ani pământeni. Trebuie să recunoaşteţi că trebuie să fii un scriitor cu mult curaj şi experienţă pentru a produce o asemenea realizare literară. Şi Stephen Baxter dovedeşte că le are din plin, inclusiv talent. După un început de acţiune de-a dreptul precipitat, cu o îmbarcare selectivă pe o navă, de pe o planetă ameninţată de o invazie umană nimicitoare, cititorul se aşteaptă să se mai liniştească evenimentele după ce aceasta decolează şi se pierde în spaţiu. Lectura devine însă de-a dreptul stranie când la fiecare pagină afli că pe uriaşa navă au mai trecut câteva sute de ani, iar din trei în trei pagini, s-a mai scurs un mileniu pentru mini civilizaţia aflată între pereţii navei. Destul de greu de digerat o asemenea lectură, cu întrebările pe care ţi le pui, cu suspiciune : sau autorul este prea complex pentru mintea mea, sau am o problemă cu timpul sau, pur si simplu, limitele spaţiului cosmic sunt prea mari pentru a le înţelege.

Călărind bivolul alb, de Caitlin R. Kiernan, este o nuvelă SF care ne aruncă, fără prea multe discuţii, într-un prezent-viitor cenuşiu, alături de un personaj principal deja clasic, aproape tocit de miile de apariţii în romane şi filme : agentul detectiv alcoolic, ratat, doar cu puţin mai bun  decât personajele negative. Nuvela este o distopie bine impregnată cu elemente biopunk, care se citeşte cu plăcere de la cap la coadă, dacă îţi place atmosfera sulfuroasă a la Blade Runner. Din tot ce am citit până în acest punct al antologiei, este cea mai bun text.

Dragonii din vâlceaua adâncă, de Robert Reed, este un text SF care are meritul de a mulţumi pe toată lumea care citeşte această antologie. Este science fiction, dar şi fantasy, luând în consideraţie dragonii care apar destul de des de-a lungul întregii istorii. Este istorie alternativă SF pentru că ne prezintă un western american cum nu a existat niciodată, dar şi un posibil viitor fantasy al Americii, dominat de dragoni resuscitaţi., după cum dau de înţeles ultimele rânduri ale povestirii.  Robert David Reed scrie mult şi bine, în 2006 a câştigat un Hugo pentru nuvelă şi fiind născut în 1956 mai are ceva vreme la dispoziţie pentru noi realizări sefiste.

Oceanul orbilor, de James L. Cambias, ne aruncă direct în apele reci ale oceanului, într-un SF clasic, construit în jurul ideii întâlnirii cu o altă civilizaţie, de data aceasta fiind vorba de ilmatarani, fiinţe submarine. Lectura este agreabilă poate şi pentru faptul că lumea subacvatică are un farmec aparte şi oferă un tonus de vacanţă. Trama este construită pe o anecdotă destul de simplă : cercetătorul uman care pătrunde în lumea interzisă a unei civilizaţii subacvatice şi care, în final, este “pescuit” de aceştia şi disecat pe viu, prin tăierea costumului de scafandru (chiar dacă era unul foarte special) şi apoi a pielii umane, un lucru complet de neînţeles pentru fiinţele peşte, care nu pot pricepe cum o fiinţă poate fi alcătuită din două straturi atât de diferite.

Grădina, o idilă science fiction Hwarhath, de Eleanor Aranson am înţeles că este un text care face parte dintr-o serie intitulată Hwarhath. Sincer nu am reuşit să citesc decât câteva pagini şi este singurul caz în care nu am reuşit să duc un text până la capăt din cele 4 antologii Gardner Dozois, publicate de Nemira. Trebuia să se întâmple şi aşa ceva. Textul m-a îndepărtat complet prin stilul de poveste pentru copii şi zugrăvirea unei lumi pseudo feudale de homosexuali. Cu-i place aşa ceva, îi urez lectură plăcută.

Alegere profitabilă, de Peter F. Hamilton, ne oferă posibilitatea lecturii unui altfel de SF, chiar dacă poate fi încadrat în sub genul social science fiction, în care evenimentele se petrec aproximativ în zilele noastre, printre întâmplări cotidiene obişnuite, într-o Mare Britanii în care poporul englez emigrează în masă, pe o altă planetă, prin intermediul unei găuri de vierme, construită de un om de ştiinţă. Povestea este dulce amară, umoristică la prima vedere dar cu o anumită doză de tragism tipic englezesc.

Sisif şi străinul, de Paul Di Filippo, este o povestire care aparţine în mod evident sub genului istorie alternativă, avându-l ca personaj principal pe Albert Camus, de data aceasta înalt funcţionar în cel mai puternic stat al lumii : Imperiul francez. Acest subgen SF oferă de fiecare dată trame spectaculoase, cu condiţia ca autorul să fie talentat, Paul Di Filippo fiind unul dintre ei.

Triptic cu mine şi ea, de Paul Melko, este un text scurt dar dens, construită pe tema destul de uzitată a universurilor paralele. Personajul principal nu are nimic din erou, el se mulţumeşte cu o existenţă banală prin aceste universuri asemănătoare, mulţumindu-se doar să copie melodii şi povestiri dintr-un univers şi să le vândă în altul. Acest plagiat mărunt poate fi însă un punct de plecare pentru o adevărată discuţie privind pirateria pe internet şi respectarea drepturilor de autor în universuri paralele. Evenimentele se precipită când într-unul din universuri, personajul nostru este martor la răpirea unei fetiţe. Renunţând la comoditatea unei vieţi între universuri, se implică în salvarea fetiţei şi precum era de aşteptat, reuşeşte cu succes, ca să zic aşa.

Invetiţii, de Walter Jon Wlliams mă aşteptam să fie un text de nota zece, luând în considerare că citisem de acelaşi autor The Green Leopard Plague, care obţinuse Nebula în 2005. La pomul lăudat să nu te duci însă cu sacul, spune un vechi proverb. Din punctul meu de vedere, este cea mai “scorţoasă” nuvelă SF pe care am citit-o vreodată. Dacă The Gree Leopard Plague este o superbă poveste cu conotaţii genetice spectaculoase, de data aceasta avem de-a face cu câţiva ofiţeri scăpaţi parcă de prin Războiul stelelor, echipaţi în uniforme scrobite, respectând reguli cazone stricte, visând doar înaintări în grad, îmbogăţire rapidă şi trecerea într-o castă superioară. Toate acestea, în timp ce navigau cu nave căptuşite cu lemn scump şi pietre preţioase. Autorul mai drege busuiocul când personajul său principal ajunge pe o planetă a cărui conducător este suspect de deturnare de fonduri. Lucru care se confirmă şi urmează ceva lupte pe care omul nostru le câştigă spectaculos reuşind să atingă ţelurile înalte de care aminteam mai înainte, pe toate o dată, adică la pachet.

Volumul se încheie cu Sinteza 2004, o retrospectivă a publicisticii sefiste americane, în principal, şi anglofile, în general. Pentru un fan SF este un adevărat filon de date şi informaţii privind acest gen literar, despre care unii spun că este ameninţat cu extincţia, alţii că este asimilat încet de către fantasy, un fost sub gen SF, care de câţiva ani l-a depăşit cantitativ. Datele prezentate în această retrospectivă editorială SF, dau de înţeles, că genul este în plină diversificare publicistică : internet, carte, revistă, cu câteva mii de titluri publicate, imposibil de citit de un singur om. Dacă cifrele vehiculate par destul de optimiste pentru orice fan şi chiar editor SF, mai trebuie amintit că în afară de extincţia prin dispariţie mai există o formă a acesteia prin disoluţie. Timpul va hotărî viitorul. Până una, alta, avertizăm imperativ editura Nemira că aşteptăm şi alte volume The Year’s Best Science Fiction ! Vă rugăm frumos !

Sursa: http://nemirabooks.ro