Ghidul Optimistului-Ghidul Pesimistului, de Niall Edworthy si Petra Crasme

Doua lentile, una in roz si una sparta pentru ochelarii fiecaruia, Ghidul Optimistului si al Pesimistului.

Una din cele mai indragite carti din colectia Bonton, fara sa stau mult pe ganduri sau ele pe mine, este acest volum dual, Ghidul Optimistului-Ghidul Pesimistului care prin dificila dar meticuloasa cercetare a celor doi autori Niall Edworthy si Petra Crasme a iesit un adevarat cer pe care fiecare citat sau pilda stralucesc oferind speranta si inteligenta, parfumat de umor.

Ce ii confera un atribut nemaiintalnit acestei carti este si faptul ca are doar doua coperti principale si nu are defel nici una secundara, altfel spus doua carti intr-o alta carte, de adevarat rafinata. Dar acest lucru este un aspect tehnic sau mecanic, un nimic de masura nano pe langa monumentele construite cu intelepciune de oameni care au rezonat prin gandire si creatie prin o larga sectiune a timpului, din Antichitate si pana la momentul cand se arata ca tot ce iti place o sa te ucida, adica in patria noastra mondiala a contemporaneitatii.

In mod uzual un numar de pagini format din trei cifre si cu prima cifra mai mica de opt dar mai mare decat sase ofera o clipa de horror (de genul scenei din dus-vezi psycho al lui Hithcock) din pacate pentru un public, din nou din pacate, mare dar ce este trist este ca astfel se pierde o stea calatoare. Si uite indulgenta pentru cei de mai sus daca nu surprind perfect steaua calatoare acest ghid nu ii grabeste, iar notiunea de timp ii este straina, aceasta carte le diseca si macina stelele obtinand o pudra concentrata si ce ii va influenta pe o perioda, nu te obliga sa o termini intr-un mod vulgar de obisnuit (de la cap la coada), ci se poate lua pe teme atat din vederea celor care afirma ca zebrele sunt albe si dungate cu negru cat si a celor care le vad negre cu benzi albe, sau mai bine sintetizat, cei care vad paharul pe jumatate plin (de alcool si bucurie) si cei care il vad jumatate golit si tocmai s-au taiat la buze in el pentru ca era ciobit.

Cel mai mult imi place sa ma gandesc cu referinta la carte ca si la mai multe perechi de lentile prin care vizualizez acelasi lucru, ofera un amplu spectru astfel se rezerva importanta a celor ce privesc pentru ca daca vezi esti si tu responsabil, la fel ca un martor surprins de nefast prin simpla locatie temporala. Cuvintele, pentru ca la inceput a fost Cuvantul, lui Oscar Wilde “toti suntem in sant, dar unii dintre noi privesc spre stele” m-a surprins deoarece fraza este simplista si primitiva, dar imi spune si prin inteles te loveste ca si o avalansa, dar asemanarea se opreste aici pentru ca nu te dezorienteaza ci mai mult iti arata o directie de urmat luand exemplul unor indicatoare, indicatoare atat de folositoare pe drumul existentei.

In continuare alte fapturi emotive prinse in cerneala si dezrobite prin stilou: “a visa inseamna fericire, a astepta inseamna viata”, “optimismul este acea stare de spirit voioasa ce-i permite ceainicului sa cante desi apa clocotita ii bolboroseste la nas” sau “nastere, subst.: primul si cel mai cumplit dezastru dintre toate”, “trebuie sa radem inainte de a fi fericiti, fiindca altfel poate vom muri fara sa fi ras deloc” nu au cum sa nu te surprinda.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/