Gregory Benford – Timperfect

În anii ’90, literatura science ficiton era dominată de cei trei mari B, este vorba de scriitorii Greogory Benford, David Brin şi Greg Beer Bear, toţi trei veniţi din mediile universitare, cu studii strălucite şi rezultate notabile în cercetare. Probabil sunt cei mai cunoscuţi autori de hard SF, chiar dacă operele lor nu sunt sută la sută demonstraţii ştiinţifice, fundamentul ştiinţific al acestora este indiscutabil.

Gregory Benford, astofizician şi doctor în ştiinţe, ne propune în Timperfect un roman care se defăşoară în două planuri. Primul în zilele noastre (mai precis în 1998), pe un Pământ ameninţat de un dezastru ecologic cauzat de poluarea iremediabilă a mediului marin şi după un atac terorist asupra New York-ului. Al doilea, se petrece în 1963, când fizicianul Gordon Berstein sesizează o serie de anomalii în timpul experienţelor de rezonată nucleară pe care le făcea în cadrul Universităţii California.

În mod normal, cele două planuri ar fi aproape imposibil să le intersectezi într-un roman de main stream, poate doar într-o saga. Facilitatea unui asemenea truc literar este apanajul doar literaturii SF, mai precis a sub genului time opera, pentru că Timperfect este un roman de cea mai curată speţă a acestei sub specii literare.

John Renfrew şi Gregory Markham, profesori la Universitatea Cambridge, în anul 1998, ameninţaţi de extincţia Pământului, se hotărăsc să trimită un mesaj în anul 1963, utilizând tahioni, particule capabile să circule cu o viteză mai mare ca cea a luminii şi, deci, să sfideze timpul, încercând să-l contacteze pe profesorul Berstein, pentru a încerca salvarea omenirii. Analizând paraziţii care îi afectează cercetările cu indium antimonide, un material semiconductor, profesorul Berstein, împreună cu asistentul său îşi dă seama că este vorba despre un mesaj scris în codul morse.

Cam acesta ar fi fi firul roşu al întregului roman, trama este însă mult mai complexă pentru că suntem purtaţi de autor când în atmosfera distopică a anului 1998, când în anul 1963, unde Berstein dându-şi seama că esenţa mesajului era una biologică, apelează la Michael Ramsey şi  Saul Shriffer, primul încercând să-şi impună ideea că totul se datorează unui act bioterorist pus la cale de sovietici iar al doilea că în spatele întregi poveşti se află extratereştrii.
Pentru a fi plauzibilă, literatura SF trebuie să fie construită logic, astfel, Gregory Benford ajunge cu naraţiunea într-un punct în care intră în conflict cu “paradoxul bunicului” al călătoriei în timp, care explică că orice intervenţie din viitor în trecut, îl anulează pe primul.

Din acest moment, putem spune că povestea construită atât de temeinic ştinţific de către Benford o ia razna. Astfel, Gordon Berstein îşi face public descoperirile iar John F. Kennedy este avertizat de atentat pus la cale Lee Harvey Oswald, iar preşedintele supravieţuieşte, activând însă pardaoxul bunicului şi făcând posibil o  altă alternativă a viitorului.
Când cititorul crede că finalul romanului a fost rezolvat a la Holywood, mai ales că Bernstein este recompensat chiar de preşedintele american cu  Enrico Fermi Prize într-un an 1974 alternativ, îşi dă sema că autorul a creat de fapt un al treilea plan al romanului : trecutul şi două variante de viitor.

Anul 1998 continuă să existe cu ameninţarea  extincţiei Pământului, unul din personaje, Ian Peterson, retrăgându-se la ferma sa ca într-o cetate fort şi continuând să transmită mesaje de ajutor lui Bernstein. Acesta le primeşte, reuşind să le identifice până în anul 2349, fără să ştie însă că ele erau transmise de un generator automat care a ieşit din uz la această dată.

Iniţial, la baza cărţii a stat nuvela Cambridge, 1:58 A.M, publicată de Gregory Benford în anul 1975. Romanul a obţinut Nebula, premiul John W. Campbell, premiul British SF Association şi premiul australian Ditmar.
O carte SF de cinci stele pentru pasionaţi genului dar şi pentru cei care doresc o întâlnire de gradul III cu literatura science fiction de calitate.

Sursa: http://nemirabooks.ro